Cine poartă responsabilitatea în cazul fraudelor bancare?

Dezvoltarea tehnologiei AI şi utilizarea în creştere a instrumentelor bancare online au permis nu doar o eficienţă sporită a sistemelor economice şi de plăţi, ci şi deschiderea către noi vulnerabilităţi, impunându-se introducerea unor reglementări clare privind împărţirea responsabilităţii în cazul fraudelor, cu implicarea reţelelor sociale, arată Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România, conform unui comunicat transmis redacţiei.

Valul de fraude care a lovit consumatorii, care include la interferenţe pe circuitul de plată prin introducerea unor detalii false ale destinatarului, dar şi promovarea unor magazine virtuale care nu vindeau în realitate bunurile şi serviciile promovate şi chiar uzurparea identităţii şi accesarea neautorizată a aplicaţiilor bancare a stârnit îngrijorare şi nemulţumire. Aceste aspecte au condus la un set de răspunsuri din partea autorităţilor, potrivit comunicatului.

Cine este răspunzător în cazul unei fraude bancare? Clientul, banca sau chiar reţelele sociale care au oferit, în multe cazuri, mediul de propagare a înşelătoriilor, de la identitate falsă până la vânzarea de servicii şi produse inexistente?

La această întrebare deosebit de sensibilă, răspunsul în Marea Britanie este: în anumite condiţii, până la o anumită sumă, nu clientul păgubit, ci banca sau PSP (procesatorul de servicii de plată).

Suma până la care, din 7 octombrie, se pot ridica despăgubirile este de 85 000 de lire sterline şi aceasta, ajustată descendent de la 415 000 lire sterline în urma protestelor puternice ale instituţiilor financiare. În acelaşi timp, mediul financiar consideră că responsabilitatea este în bună parte a reţelelor sociale, punctează consultantul de strategie XTB România.

O verigă lipsă în limitarea fraudelor este eliminarea la scară largă a conturilor suspecte, potrivit lui Rob Jones, director al National Economic Crime Centre din Marea Britanie.

PSP, între care şi Revolut, au criticat abordarea unor reţele sociale, solicitând împărţirea responsabilităţii financiare cu acestea în cazul unor pierderi generate de fraude. Laburiştii au propus, înaintea alegerilor din iulie, o lege care să facă firmele din IT care operează reţele sociale responsabile pentru o parte din pierderi.

Nu este clar dacă proiectul va merge înainte, dar susţinătorii din mediul legislativ şi cel bancar spun că este esenţial ca firmele de tehnologie să fie motivate, prin penalităţile financiare propuse, să lupte decisiv împotriva tentativelor de fraudă online.

O aliniere a stimulentelor ar fi elementul cheie al propunerii. Meta, deţinătorul Facebook, a ripostat ferm, adăugând că schimbul de informaţii este soluţia şi proiectul plot cu băncile NatWest şi Metro ar putea fi extins. Anul trecut, pierderile în urma plăţilor neautorizate au atins 460 milioane de lire sterline, 70% din acestea fiind comenzi online pentru bunuri care nu au mai ajuns la destinaţie.

În Europa, directiva de plăţi PSD3, văzută ca o evoluţie, nu o revoluţie a variantei PSD2, include prevederi importante pentru consumatori. Directiva ar urma să fie definitivată în trimestrele următoare, dar, cu perioada de tranziţie, aplicată abia din 2026, subliniază Claudiu Cazacu.

Tiparul fraudelor din România, frecvent în CEE

Autoritatea Bancară  Europeană a observat că în cazul transferurilor instant, care vor fi extinse în întreaga Europă în anii următori, procentul de fraudă e de aproape 10 ori mai mare decât în cazul transferurilor clasice, în acelaşi timp ratele de fraudare pentru plăţile transfrontaliere sunt de 9 ori mai mari decât pentru cele domestice, conform comunicatului.

În plus, anumite state sunt mult mai vulnerabile, unele depăşind de 10 ori media EEA (Zona Economică Europeană). În România, astfel de tentative de fraudă au utilizat falsificări de imagine a unor persoane publice, inclusiv din mediul financiar-bancar, pentru a promova scheme promiţând câştiguri procentuale foarte ridicate. Situaţia se întâlneşte în mai multe din statele central şi est-europene .

Răspunderea prestatorilor de servicii de plată va fi invocată în anumite situaţii, astfel încât monitorizarea şi reacţia pentru anumite tipare de tranzacţii neobişnuite care ar fi trebuit să atragă atenţia să cadă în sarcina instituţiilor de plată, nu a clientului, punctează reprezentantul XTB România.

Se ia notă de înmulţirea pronunţată a cazurilor de fraudare, nu doar pentru că se propun reguli pentru autentificare mai puternică, monitorizarea tiparelor de tranzacţii sau verificarea combinaţiei corecte nume/IBAN, ci şi pentru schimbul de informaţii între diferiţi PSP.

În acelaşi timp, mai important, se au în vedere cazurile în care, prin accesare neautorizată a contului sau inducere în eroare în privinţa destinatarului plăţii, responsabilitatea nu este a clientului, ci a băncii/PSP. 

Având în vedere tendinţele de creştere masivă a tentativelor de fraudă din ultimii ani şi posibilităţile noi deschise de tehnologie, împreună cu inventivitatea şi organizarea uneori complexă a iniţiatorilor, lupta pentru alocarea responsabilităţii financiare către giganţii reţelelor sociale e una cu mize financiare imense.

O mai bună informare a clienţilor şi autentificarea mai sigură vor oferi un grad de protecţie suplimentară, iar schimbul de informaţii între firmele de tehnologie şi procesatori de plăţi, dar şi între diferiţi procesatori de plăţi vor facilita detectarea unor tipare de fraudă.

Totuşi, presiunea de a aduce reţelele sociale într-o implicare mai puternică în combaterea practicilor ilegale va creşte, fiind posibil ca Marea Britanie să ofere un studiu de caz în privinţa împărţirii responsabilităţii - şi a poverii financiare - a breşelor în plăţile consumatorilor. Pentru viitor, într-un orizont de 2-3 ani de zile, ar putea fi un factor nefavorabil la adresa profitabilităţii unor companii deţinătoare de reţele sociale, arată Claudiu Cazacu.