Trump intensifică războiul economic împotriva Iranului și amplifică riscurile legate de petrol și inflație

Piața nu așteaptă. ⚡Fii la curent cu cele mai noi știri și analize direct din aplicația XTB. Descarc-o acum și nu rata informațiile care contează!

Fostul președinte Donald Trump a anunțat ieri ceea ce a descris drept „cea mai zdrobitoare operațiune economică întreprinsă vreodată împotriva unei țări”, îndreptată împotriva Iranului, într-un mesaj publicat pe Truth Social în timpul unei întâlniri cu reprezentanți ai sectorului criptomonedelor la Casa Albă. Trump a avertizat că orice țară ale cărei instituții financiare, companii, aeroporturi sau entități guvernamentale oferă Teheranului un „salvamar” va suferi, la rândul său, „consecințe economice enorme”.

În mesajul său, el a cerut închiderea imediată a circuitelor care, potrivit lui, permit Iranului să evite sancțiunile: contrabanda cu petrol, liniile de swap valutar, transferurile de numerar, casele de schimb valutar, registrele navelor și companiile fantomă, pe lângă faptul că a reiterat că „Iranul nu va putea niciodată să dețină o armă nucleară”. Președintele a asigurat, de asemenea, că marina, forțele aeriene și instalațiile de producție militară iraniene au fost deja „distruse” și că moneda țării a devenit „fără valoare”.

Șase luni de război și „Operațiunea Furie Economică”

Acest anunț nu este un eveniment izolat, ci escaladarea unei campanii pe care Washingtonul o desfășoară încă din februarie 2026, când a izbucnit conflictul militar dintre Statele Unite. SUA/Israel și Iran a început, cu bombardamente, un blocaj naval al porturilor iraniene și închideri repetate ale Strâmtorii Ormuz. Din aprilie, Administrația desfășoară în paralel așa-numita „Operațiune Furie Economică”, axată pe reducerea finanțării terorismului și a veniturilor regimului iranian.

Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, avertizase deja cu câteva zile înainte că vor fi aplicate măsuri „nemaiîntâlnite în istoria izolării economice a unei țări”, ca parte a unei „duble lovituri” care combină sancțiunile cu blocada continuă a porturilor iraniene. Printre obiectivele menționate de presa americană se numără rafinăriile chineze independente (așa-numitele „teapots”) care cumpără sau prelucrează țiței iranian precum și posibile sancțiuni împotriva băncilor chineze mai mari, în cazul în care acestea intră în contact cu fonduri legate de Teheran. De la începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) din cadrul Trezoreriei a sancționat deja peste 1.000 de persoane, nave și aeronave legate de Iran.

Impactul asupra economiei iraniene este deja sever: FMI estimează că aceasta se va contracta cu 5,4% în acest an, cu o inflație anuală pe care chiar guvernul iranian o situează la 88,6%. Pentru cei aproape 90 de milioane de locuitori ai țării, consecința este o spirală a inflației persistente, a locurilor de muncă precare și a incertitudinii crescânde, în timp ce Teheranul recurge la rute de contrabandă și la noi piețe, în special pentru petrolul său, pentru a eluda asediul.

Cum reacționează prețul petrolului?

Piața petrolului brut era deja tensionată încă de luni, când perioada de două luni pentru negocierea păcii a expirat fără un acord, iar prețul Brent a depășit 90 de dolari pentru prima dată din 30 iulie. Odată cu anunțarea acestui „război economic”, escaladarea s-a accentuat. În acest moment, prețul petrolului Brent, o referință internațională, se tranzacționează la aproximativ 93,73 dolari pe baril, cu +2,30% față de închiderea anterioară, în timp ce prețul petrolului WTI, o referință americană, se situează aproape de 86,47 dolari, cu +2,46% peste închiderea anterioară.

Această revenire face parte dintr-un tipar care s-a repetat pe tot parcursul conflictului: fiecare amenințare sau atac al lui Trump împotriva Iranului a făcut ca prețul petrolului brut să crească brusc, iar fiecare semn de armistițiu l-a făcut să scadă la fel de repede. Prețul petrolului Brent a atins 126 de dolari în aprilie, cel mai ridicat nivel din 2022, din cauza temerilor legate de un blocaj prelungit al Strâmtorii Ormuz, pentru ca apoi să se prăbușească sub 80 de dolari când părea că acordul de pace avansa, și să urce din nou vertiginos peste 90 - 95 de dolari odată cu fiecare nouă întrerupere a negocierilor. Creșterea de astăzi se înscrie în acest scenariu: investitorii interpretează anunțul unor sancțiuni „fără precedent” ca un semn că conflictul se prelungește și că aprovizionarea cu petrol iranian, și, potențial, cea a cumpărătorilor săi, precum China, este expusă unui risc mai mare.

Implicațiile viitoare ale conflictului

În acest moment, piața este foarte sensibilă la orice nouă sancțiune, atac sau, dimpotrivă, la orice progres în cadrul negocierilor. Prețul petrolului brut poate varia cu câteva puncte procentuale într-o singură sesiune, așa cum s-a întâmplat în repetate rânduri începând din februarie. Dacă blocada navală se menține până în toamnă și iarnă, Iranul s-ar putea confrunta cu grave penurii de aprovizionare, ceea ce ar agrava și mai mult situația sa economică deja delicată.

Adevărata necunoscută pentru piețe este cât de departe vor merge sancțiunile secundare. Dacă Washingtonul va decide în cele din urmă să sancționeze marile bănci chineze sau rafinăriile „teapot” care prelucrează țițeiul iranian, așa cum au subliniat mai multe mass-media, impactul nu s-ar limita la Iran: ar complica comerțul cu petrol între China și Iran, ar exercita presiune asupra altor cumpărători asiatici și africani să caute alternative și ar putea genera fricțiuni comerciale suplimentare între Washington și Beijing într-un moment tensionat.

Pentru piețele globale, riscul subiacent îl reprezintă inflația: în momentele de maximă tensiune din această primăvară, directorul general al JPMorgan, Jamie Dimon, a avertizat deja că perturbarea comerțului cu țiței din cauza conflictului ar putea determina creșterea ratelor dobânzilor globale, pe măsură ce acestea se reflectă în inflația generală. Un preț al petrolului structural mai ridicat, chiar și sporadic, exercită presiune asupra costurilor energetice din Europa, tocmai în momentul în care băncile centrale încearcă să consolideze deflația obținută după șocurile din 2022. Pe plan geopolitic, retorica „consecințelor economice” pentru țările terțe adaugă un strat suplimentar de risc pentru relațiile comerciale globale, într-un context în care Iranul, departe de a capitula, a demonstrat o remarcabilă capacitate de adaptare și rezistență la presiunea economică prelungită.