Contractele futures europene pe gaz TTF au atins cel mai ridicat nivel din 2022, pe fondul stocurilor care rămân scăzute în pragul iernii

Prețurile gazului în Europa sunt în creștere, contractul TTF cu livrare în luna următoare depășind miercuri dimineață pragul de 79 EUR/MWh, atingând cel mai ridicat nivel din decembrie 2022. Războiul dintre SUA și Iran limitează disponibilitatea GNL, în timp ce Europa se pregătește pentru iarnă cu stocuri neobișnuit de scăzute. În același timp, prețurile ridicate la livrările pe termen scurt fac stocarea mai puțin profitabilă și împiedică eforturile de reconstituire a rezervelor la prețuri atractive. Agenția Internațională pentru Energie (AIE) susține că securitatea aprovizionării necesită nu numai instalații de stocare umplute corespunzător, ci și rezerve strategice mai mari, contracte flexibile și cooperare între țări. Activitatea de cumpărare ar putea crește.

Blocada Strâmtorii Ormuz și avariile suferite de instalațiile din Qatar limitează oferta

De la începutul anului, contractele futures TTF cu scadență în luna următoare s-au tranzacționat între aproximativ 26,50 EUR și 79 EUR/MWh. Escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu a crescut prima de risc, întrucât amenințările la adresa aprovizionării cu GNL afectează direct costul asigurării gazului pentru cumpărătorii europeni. Înainte de conflict, aproximativ 20% din comerțul mondial cu GNL trecea prin Strâmtoarea Ormuz. Închiderea efectivă a acestuia a blocat aceste transporturi timp de câteva luni, reducând volumul de gaz disponibil pe piața mondială.

Atacurile din martie au avariat grav două unități de producție din complexul Ras Laffan din Qatar, scoțând din funcțiune o capacitate anuală de aproximativ 17 miliarde de metri cubi. Potrivit IEEFA, aceasta reprezintă aproximativ 17% din capacitatea de export de GNL a Qatarului, în timp ce AIE estimează că reparațiile vor dura între trei și cinci ani. Prin urmare, problema aprovizionării depășește simpla restabilire a transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz. De la criza energetică din 2022–2023, Europa a adăugat peste 50 de miliarde de metri cubi la capacitatea anuală de import de GNL, înlocuind o parte substanțială din gazul rusesc transportat prin conducte cu aprovizionări pe cale maritimă. Cu toate acestea, un număr mai mare de terminale nu garantează disponibilitatea gazului: cumpărătorii europeni trebuie în continuare să-și asigure încărcăturile pe o piață globală competitivă.

De ce prețurile ridicate îngreunează realimentarea depozitelor?

Gazul achiziționat vara este, de obicei, mai ieftin decât livrările de iarnă, ceea ce permite companiilor să obțină profit din stocarea acestuia și vânzarea ulterioară. Cu toate acestea, criza actuală a determinat creșterea prețurilor pe termen scurt, în timp ce piața se așteaptă ca condițiile de aprovizionare să se îmbunătățească în a doua jumătate a anului. Această structură a prețurilor slăbește stimulentul financiar pentru realimentarea depozitelor în unele țări europene. Stocurile reduse nu înseamnă automat că Europa va rămâne fără gaz. Consumul UE rămâne cu aproximativ 15 – 20% sub nivelul din 2021, ceea ce permite economiei să funcționeze cu rezerve mai mici. Totuși, această marjă de siguranță mai redusă implică o dependență mai mare de livrările continue de GNL pe durata iernii.

Obiectivul UE prevede ca instalațiile de stocare să fie umplute în proporție de 90% până la 1 noiembrie, deși sunt permise abateri în condiții de piață nefavorabile. IEA pledează pentru o aplicare mai flexibilă a acestor cerințe, susținută de achiziții coordonate și măsuri de urgență. Polonia se confruntă în prezent cu cea mai mică presiune în acest sens, nivelurile de stocare fiind foarte ridicate, la aproximativ 96,5% la data de 8 septembrie. Germania și Țările de Jos se confruntă cu dificultăți, în timp ce media UE de 67% este la un nivel istoric scăzut.

Sursă: AGSI

Gazul peste 100 EUR/MWh? Goldman Sachs prezintă un scenariu de risc

Goldman Sachs estimează că, dacă exporturile din Orientul Mijlociu își revin lent, atragerea unui număr suficient de încărcături de GNL către Europa ar putea necesita ca contractul TTF din decembrie să depășească 100 EUR/MWh. Acesta nu este scenariul de bază al băncii, care presupunea 50 EUR/MWh, ci un scenariu care depinde de constrângerile persistente de aprovizionare. Costurile mai ridicate ale energiei sporesc presiunea inflaționistă. Inflația din zona euro a atins 3,3% în august, determinată în principal de creșterea prețurilor la energie, chiar dacă presiunile subiacente asupra prețurilor s-au atenuat.

În așteptarea deciziei BCE de mâine, investitorii prețuiesc aproape în totalitate o majorare a ratei dobânzii cu 25 de puncte de bază. O astfel de măsură ar ridica rata dobânzii la depozite de la 2,25% la 2,5%; totuși, aceasta rămâne o așteptare a pieței, mai degrabă decât o decizie anunțată, care va fi luată abia peste aproximativ 24 de ore.

Temerile că inflația și ratele dobânzilor vor rămâne ridicate pentru o perioadă mai lungă alimentează o vânzare masivă a obligațiunilor de stat europene. Creșterea randamentelor înseamnă costuri mai mari de împrumut pentru guverne atunci când refinanțează datoria ajunsă la scadență.

IEA: rezervele strategice ar trebui să completeze stocurile comerciale

În raportul său intitulat „Mecanisme de rezervă de gaze și opțiuni de flexibilitate”, publicat astăzi, IEA propune o utilizare mai amplă a gazelor deținute în afara pieței comerciale și eliberate doar în situații de urgență. Astfel de rezerve ar oferi o garanție suplimentară, în loc ca țările să depindă exclusiv de obiectivele obligatorii de stocare și de concurența pentru aprovizionarea cu GNL.

Polonia, Italia și Spania se numără printre țările care dețin deja rezerve strategice naționale de gaze. Conform estimărilor AIE, în 2025, în întreaga UE erau stocați aproximativ 12 miliarde de metri cubi de gaze în cadrul unor astfel de mecanisme, echivalentul a aproximativ 3,5% din consumul anual și 12% din capacitatea operațională de stocare a gazelor. Agenția încurajează guvernele să extindă aceste mecanisme și să ia în considerare coordonarea lor la nivelul UE sau la nivel internațional. Recomandările sale sunt în concordanță cu strategia „AccelerateEU” a Comisiei Europene, care include achiziții coordonate, gestionarea flexibilă a stocurilor, reducerea cererii și măsuri de protejare a consumatorilor împotriva costurilor ridicate ale energiei.

Rezerve în străinătate, aprovizionare flexibilă și potențialul Ucrainei

Țările ar putea finanța stocuri de gaz de urgență deținute în străinătate sau ar putea asigura în comun dreptul de a achiziționa încărcături suplimentare de GNL în caz de penurie. Contracte mai flexibile și schimburi de aprovizionare ar facilita direcționarea gazului către zonele în care este cel mai mare nevoie de acesta. IEA subliniază, de asemenea, posibilitatea stocării a 10–15 miliarde de metri cubi de gaz în Ucraina. Totuși, acest lucru ar necesita încetarea războiului cu Rusia, ceea ce pare puțin probabil în prezent, precum și garanții privind siguranța instalațiilor. Prin urmare, aceasta nu reprezintă o opțiune pentru iarna care urmează.

Alte opțiuni luate în considerare includ utilizarea navelor mai vechi de transport al GNL ca spații de stocare temporară și eliberarea unei părți din gazul păstrat în mod normal în instalațiile subterane de stocare. Agenția subliniază că aceste soluții necesită studii suplimentare. Extinderea rezervelor necesită, de asemenea, un acord cu privire la cine deține gazul, cine plătește pentru depozitarea acestuia și în ce circumstanțe poate fi eliberat. AIE observă, totuși, că, deși constituirea stocurilor de urgență implică un cost, lipsa de pregătire pentru o criză s-ar putea dovedi mult mai costisitoare.

Graficul contractelor futures pe gaz TTF (Interval D1)

Sursă: xStation5