Dereglementarea sectorului bancar promovată de Trump traversează Atlanticul

Piața nu așteaptă. ⚡Fii la curent cu cele mai noi știri și analize direct din aplicația XTB. Descarc-o acum și nu rata informațiile care contează!

SUA a deschis calea, iar acum Europa începe să urmeze exemplul. Administrația Trump dorește să aplice acest motto în toate domeniile, dar în acest caz vorbim despre agenda de dereglementare promovată în sectorul financiar american, care inspiră Bruxellesul să-și relaxeze propriile cerințe de capital și supravegherea bancară, o schimbare pe care marile bănci europene o solicită de ani de zile.

Simbolul unei bătălii câștigate la Washington

În Statele Unite, marile bănci au reușit să anuleze brusc o creștere amenințată de 16% a cerințelor de capital, o cifră care, conform estimărilor, ar fi însemnat un cost total de 160 de miliarde de dolari pentru sector. La acest succes s-au adăugat o supraveghere mai puțin intruzivă și revizuiri ale altor norme, toate încadrate în angajamentul Casei Albe de a „elibera” sectorul bancar de restricțiile considerate excesive încă de la criza financiară din 2008.

Bruxelles răspunde cu propriul pachet de măsuri

După ani de progrese pe care Krupa le descrie ca fiind prea lente, Comisia Europeană a prezentat în luna iulie a anului trecut un pachet de propuneri care abordează unele dintre principalele nemulțumiri ale sectorului. Aceste măsuri ar putea elibera sute de miliarde de euro în capital și lichidități care astăzi rămân „blocate” de fragmentarea reglementării între țări (așa-numita „separare națională”), și ar deschide calea către modificarea unor părți ale acordului global privind capitalul la care sectorul bancar local se opune cel mai puternic.

Pachetul, prezentat oficial pe 17 iulie de către comisarul european pentru servicii financiare, Maria Luis Albuquerque, abordează subiecte delicate precum asigurarea depozitelor și libera circulație a capitalului în cadrul blocului. În propriile sale cuvinte: „băncile din UE nu dispun de amploarea necesară pentru a concura atât pe plan internațional, cât și pe plan intern”, iar „barierele sunt semnificative, iar depășirea lor necesită o schimbare la fel de semnificativă a sistemului nostru”.

Cel mai concret rezultat de până acum a fost amânarea de către UE a unei secțiuni din noile norme globale cunoscută sub denumirea de „Revizuirea fundamentală a portofoliului de tranzacționare” (FRTB), în așteptarea clarificării planurilor proprii de către Washington. FRTB majorează cerințele de capital pentru activitatea de tranzacționare, un domeniu în care sectorul bancar european concurează direct cu Wall Street și în care adoptarea timpurie l-ar pune într-o poziție dezavantajoasă.

„Pragul minim de capital“ este bătălia care urmează

Unul dintre aspectele care a surprins cel mai plăcut sectorul este faptul că Bruxelles-ul a deschis ușa pentru revizuirea așa-numitului prag minim de ieșire, un element cheie și foarte controversat al acordului final privind Basel III. Această regulă a fost introdusă pentru a împiedica băncile să-și manipuleze modelele interne de risc în scopul reducerii cerințelor de capital.

La începutul acestui an, Statele Unite au anunțat că nu vor aplica această regulă, o decizie cu un impact intern limitat, întrucât sectorul bancar american folosește foarte rar modele interne pentru a calcula riscul portofoliului său de credite, dar care a servit drept argument pentru sectorul bancar european, mult mai afectat de această măsură, pentru a solicita o revizuire în numele egalității. Această revizuire este acum acordată de Comisia Europeană, cu sediul la Bruxelles.

Wim Mijs, directorul general al EBF, a descris inițiativa europeană drept un „moment de cotitură”, fiind deosebit de mulțumit de această evoluție privind pragul minim de capital. Cu toate acestea, Banca Centrală Europeană rămâne un obstacol major: liderii acesteia consideră că „pragul minim de capital” ar trebui să rămână neschimbat. Chiar comisarul Albuquerque a recunoscut că „va trebui, de asemenea, să menținem un dialog adecvat cu autoritățile noastre de supraveghere și trebuie să găsim echilibrul potrivit”.

Doi ani „pierduți” și un decalaj de evaluare care persistă

Krupa, care a preluat președinția EBF în februarie 2025 și conduce SocGen din 2023, critică lentoarea europeană: „Cred că am pierdut doi ani”, a declarat el, referindu-se la eforturile sectorului de a realiza o reformă semnificativă. Ofensiva bancară americană împotriva reglementării era deja în plină desfășurare când Krupa și-a preluat funcția.

În paralel, Europa a fost marcată de două rapoarte de referință, cel al lui Mario Draghi (fost președinte al BCE) și cel al lui Enrico Letta (fost ministru italian), care au prezentat problemele legate de finanțare și creștere economică din regiune, argumente de care banca a profitat pentru a solicita reforme de competitivitate care să-i permită să acorde mai multe împrumuturi. În ciuda impulsului de reglementare, sectorul bancar european continuă să se tranzacționeze la un discount față de omologii săi americani, deși acest decalaj s-a redus în ultima perioadă.

Christian Sewing, directorul general al Deutsche Bank, s-a arătat încurajat, cu ocazia prezentării rezultatelor băncii germane luna trecută, de accentul tot mai mare pus pe simplificare și creștere economică pe care îl percepe în agenda de reglementare europeană.

Trebuie remarcat faptul că, în ciuda tuturor acestor aspecte, acțiunile băncilor europene nu au înregistrat o revenire după anunțul Comisiei, fapt pe care Mijs îl atribuie lipsei de certitudine în materie de reglementare în comparație cu SUA. „Totul ține de certitudine, pentru că în Statele Unite, când Michelle Bowman vorbește, toată lumea crede ce spune ea, și mai ales piața,” a afirmat el referindu-se la vicepreședinta pentru supraveghere a Rezervei Federale.

Nu toată lumea vede schimbarea de curs cu ochi buni

În schimb, mai mulți înalți oficiali ai băncilor centrale și supraveghetori europeni afirmă că abordarea SUA a contaminat chiar și reuniunile unor foruri internaționale precum Comitetul de la Basel. Probabil ne confruntăm cu cea mai mare discrepanță dintre poziția SUA și cea a Europei în ceea ce privește amenințările la adresa stabilității financiare, viziunea asupra inteligenței artificiale și creditul privat.

Paul Tucker, fost viceguvernator al Băncii Angliei, este foarte critic față de planurile Rezervei Federale de a reforma regulile privind lichiditatea – care ar putea permite sectorului bancar să transfere fonduri de la active cu randament redus, precum datoria de stat, către active mai riscante. Aceste propuneri nu sunt încă finalizate; în iunie, Bowman a explicat Comisiei pentru Servicii Financiare a Camerei Reprezentanților că obiectivul era de a se asigura că „băncile își pot îndeplini obligațiile în condiții de tensiune, menținându-și în același timp capacitatea de a furniza lichidități clienților și comunităților”.

Ce înseamnă acest lucru pentru investitorul european?

Pentru piață, această evoluție reprezintă un context pozitiv pe termen mediu, dar fără un catalizator imediat: posibila eliberare a capitalului reglementat în cadrul unor entități precum Société Générale, Deutsche Bank sau marile bănci spaniole membre ale EBF s-ar putea traduce printr-o capacitate mai mare de creditare, răscumpărări de acțiuni sau dividende, dar sectorul însuși recunoaște că procesul va fi mai gradual și mai puțin agresiv decât în SUA, iar rezistența BCE față de reducerea pragului minim de capital introduce un element de incertitudine pe care, deocamdată, piața nu l-a luat în calcul în cotațiile băncilor europene.