⏬EURUSD scade înainte de CPI din SUA

Așteptările pieței: obstacolul din ianuarie

Investitorii se pregătesc pentru publicarea datelor privind indicele prețurilor de consum (CPI) din ianuarie, consensul fiind că inflația globală va scădea la 2,5% în termeni anuali, de la 2,7% în decembrie. Pe bază lunară, se anticipează o creștere a prețurilor cu 0,3%, similară cu ritmul din luna precedentă. CPI de bază, indicatorul preferat al Rezervei Federale, care exclude costurile volatile ale alimentelor și energiei, se preconizează că va rămâne la un nivel rezistent de 2,5% (în scădere ușoară de la 2,6%), cu o creștere lunară de 0,3%.

Cu toate acestea, previziunile instituționale arată o divergență tot mai mare. Analiștii Goldman Sachs se îndreaptă spre o valoare mai optimistă de 2,4%, deși avertizează că presiunile legate de tarife în sectorul îmbrăcămintei, recreerii și echipamentelor de uz casnic ar putea determina o creștere. În schimb, modelele cantitative ale unor organizații precum XTech Macro sugerează o încetinire mai accentuată, până la 2,3% pentru valoarea generală și 2,4% pentru valoarea de bază. Deși swapurile de inflație preconizează în prezent un rezultat aliniat la consensul de 2,5-2,6%, este de remarcat faptul că aceiași indicatori au subestimat semnificativ realitatea din decembrie. În cazul în care swapurile ar servi drept indicator principal, o valoare în intervalul 2,2-2,3% rămâne o posibilitate de risc extrem.

Swap-ul pentru CPI indică faptul că inflația ar putea continua să scadă, chiar sub consensul actual al pieței. Sursa: Bloomberg Finance LP

Perspectiva structurală: serviciile „rezistente” persistă

Dincolo de cifrele generale, narațiunea macroeconomică mai largă rămâne fixată pe inflația „supercore”, serviciile, cu excepția locuințelor. Această componentă, strâns legată de o piață a muncii restrânsă, s-a dovedit în mod istoric rezistentă la forțele deflaționiste.

Privind spre restul anului 2026, perspectivele instituționale pentru o revenire la ținta de 2% sunt mixte:

• Morningstar prognozează o inflație medie de 2,7%, invocând o potențială „creștere a tarifelor”.
• Nomura se așteaptă ca PCE de bază să se stabilizeze la aproximativ 2,5% până la sfârșitul anului.
• Cercetările academice sugerează o rată de bază de 2,7%, argumentând că o scădere susținută sub 2% este puțin probabilă fără o răcire mai pronunțată a creșterii salariilor.
• Goldman Sachs rămâne o excepție, cu o tendință moderată, prognozând un PCE de bază de 2,1-2,2% până la sfârșitul anului 2026.

Concluzia pentru factorii de decizie este complexă. În timp ce scăderea prețurilor la combustibili și răcirea cererii de bunuri ar trebui să tragă în jos cifra globală, persistența inflației în sectorul serviciilor, în special în domeniul agrementului, sugerează că „ultima etapă” a dezinflației rămâne dificilă. Pentru Fed, o cifră globală de 2,5% ar putea fi mai puțin reconfortantă dacă componentele serviciilor subiacente rămân neancorate.

Dilema Fed: între Powell și Warsh

Inflația rămâne arbitrul suprem pentru Fed, care se confruntă cu o piață a muncii ambiguă. În ciuda unui raport general privind salariile din sectorul non-agricol (NFP) care părea robust, datele detaliate sugerează fragilități subiacente. În starea actuală, „graficul punctelor” din decembrie a semnalat doar o singură reducere a ratei dobânzii pentru acest an.

Tranziția politică și de conducere complică și mai mult calculele. Mandatul lui Jay Powell se încheie în aprilie, iar comunicările sale din ianuarie au păstrat un ton caracteristic hotărât, dacă nu chiar hawkish. Cu toate acestea, piețele futures și marile instituții financiare anticipează deja două reduceri pentru 2026, un scenariu considerat realizabil sub conducerea anticipată a lui Kevin Warsh, cu condiția ca inflația să nu se accelereze din nou.

Pentru ca Fed să se orienteze către relaxarea agresivă dorită de administrația Trump, economia ar avea probabil nevoie de un catalizator mai semnificativ: fie o prăbușire a prețurilor petrolului către pragul de 50 de dolari, fie o fracturare reală a pieței muncii declanșată de volatilitatea dolarului sau o corecție tot mai profundă pe Wall Street.

Piețele valutare: dolarul își găsește echilibrul

EURUSD s-a retras spre nivelul de 1,1860, decuplându-se de la scăderea continuă a randamentelor titlurilor de stat. Puterea actuală a dolarului pare să fie o consecință a sentimentului de „evitare a riscului” care a urmat unei scăderi bruște a acțiunilor americane și a retoricii protecționiste reînnoite din partea Casei Albe cu privire la tarifele comerciale.

Din punct de vedere tehnic, perechea rămâne vulnerabilă. În cazul în care scăderea de pe Wall Street se va accentua, este posibilă o retragere până la 1,1800. Cu toate acestea, un indice CPI „Goldilocks” în intervalul 2,2-2,4% ar putea servi drept catalizator pentru o revenire deoarece ar putea relansa pariurile pieței pentru o reducere a ratei dobânzii nu doar în aprilie, ci poate chiar în martie.