Furtuna perfectă din Golf: Cum pot conflictele de azi să „înghețe” recoltele de mâine

Piața nu așteaptă. ⚡Fii la curent cu cele mai noi știri și analize direct din aplicația XTB. Descarc-o acum și nu rata informațiile care contează!

Flăcările înfruntărilor militare au cuprins Orientul Mijlociu.  Variabile esențiale sunt timpul și impactul asupra infrastructurii. Încetarea conflictului cu efecte minore asupra facilităților de producție, conductelor de transport, porturilor și navelor ar însemna o șansă de revenire foarte rapidă la normal. În același timp, fiecare rachetă care distruge echipamente costisitoare și deseori complexe adaugă la durata totală a revenirii la alimentarea piețelor de energie afectate de război. În timp ce petrolul captează mai ales atenția, efectele conflictului sunt mult mai largi. Prin strâmtoarea Ormuz tranzitează aproximativ o cincime din gazul natural lichefiat mondial, și aproape întreg volumul de export al Qatar-ului. Cel mai mare complex industrial pentru exportul de GNL este Ras Laffan, în Qatar. În plan era extinderea capacității câmpului petrolier cu proiectul NFE (North Field East) care ar fi dus capacitatea anuală la 110 milioane de tone de la 77 anterior. Qatarul este al doilea exportator al lumii, după SUA, și aprovizionează aproximativ 20% din piața globală. 

După atacurile Iranului, producția de GNL și produse conexe pentru export în Qatar a încetat, iar piețele au reacționat puternic. În plus, de la 50 de vase pe zi, traficul a scăzut aproape la 0, și 13 vase de transport GNL, cu peste 1 milion de tone de gaz sunt blocate în prezent în interiorul Golfului Persic.

Cotațiile Dutch TTF pentru gaze naturale au crescut laa 55,145 EUR/MWh marți la închidere de la 31,959 EUR/MWh pe 27 februarie, un salt de 72,5% în doar câteva ședințe. Prețurile sunt chiar mai volatile decât în cazul petrolului, astfel încât situația se poate schimba foarte rapid, la orice semn de calmare sau intensificare a conflictului. Pentru Europa și Asia, efectele sunt vizibile, creșterea capacității de transport dinspre SUA sau alte surse fiind insuficientă pentru a acoperi nevoile pe termen scurt. Nivelul stocurilor la începutul lunii martie este de aproximativ 30%, după o iarnă cu episoade severe. Pe de altă parte, încălzirea vremii reduce masiv consumul anticipat pe termen scurt. Pentru blocul economic european, însă, sezonul cald este perioada refacerii stocurilor, în pregătirea următorului sezon rece, și costul mediu ponderat ținut sub control este important pentru păstrarea impulsului de revenire a PIB-ului. În același timp, industria europeană are nevoie de un preț redus al energiei, chiar sub nivelurile de dinaintea conflictului din Iran, pentru a câștiga într-o severă competiție globală. În Germania prețul energiei electrice a fost într-o tendință de creștere, atât în privința mediei, cât și a vârfurilor, față de luna februarie, mergând în sensul opus celui dorit. 

Și cu toate acestea, gazul natural nu este singurul produs esențial perturbat. Îngrășăminte esențiale pentru volumul producției agricole mondiale sunt produse în regiunea Golfului Persic, care furnizează aproximativ un sfert din volumul mondial de produse pe bază de azot. Qatar-ul exportă între 5,5 și 6 milioane de tone, Iranul 5 milioane de tone de uree. Orientul Mijlociu furnizează peste o treime din ureea transportată maritim. Structura pieței îngrășămintelor este diferită de cea a petrolului sau gazelor naturale. Cererea urmează tiparele sezoniere, fiind apropiată de modelul ”la timp”, utilizat deseori în industria auto, față de un model de stocare și creare de rezerve de siguranță. Momentul în care ar surveni o eventuală subalimentare a piețelor cu îngrășăminte, dacă gâtuirea transporturilor continuă o perioadă mai lungă, este deosebit de delicată, înaintea sezonului de plantare din emisfera nordică. În funcție de sortiment, prețul ureei a crescut cu 15-17% față de cotațiile pre-criză. Mai puține îngrășăminte poate însemna producție agricolă mai redusă și în final prețuri mai mari, deși episodul conflictului din Ucraina a arătat că anumite regiuni au fost robuste, găsind soluții creative sau beneficiind de o reziliență a culturilor. Efectele situației din Orientul Mijlociu se văd deja: Brazilia, cel mai mare importator global, a repornit fabrici de îngrășăminte în două regiuni pentru a salva sezonul de plantare pentru soia. India, cu 60% importuri din Qatar, a început negocieri cu Rusia. În Europa, fermierii întrevăd costuri mai mari pentru culturile anului acesta. 

Durata conflictului este esențială pentru amploarea efectelor în piețele de energie, cu ramificații și în agricultură în Europa. Prelungirea luptelor pentru mai multe săptămâni ar avea consecințe asupra costurilor energiei, complicând redresarea economiei europene, în plus limitând eficiența unui sezon agricol care, de altfel, se poziționa promițător anul acesta.