Nasdaq 100 în creștere cu 1,7%

Evoluția de astăzi de pe piața de acțiuni poate părea oarecum surprinzătoare. În condiții normale, o creștere a ratelor dobânzilor ar trebui să exercite o presiune negativă asupra pieței de acțiuni, în principal ca urmare a creșterii randamentelor obligațiunilor.

Ședința de ieri a Fed

Randamentele obligațiunilor de stat americane pe 10 ani au crescut într-adevăr ieri, înregistrând o creștere de aproape 1,5%. Principalul factor al acestei evoluții nu a fost majorarea ratei în sine, deoarece aceasta fusese deja aproape în totalitate anticipată de piețe, ceea ce înseamnă că ar fi trebuit să se reflecte deja în prețurile activelor.

Atenția s-a concentrat asupra graficului „Dot Plot”, care prezintă prognozele privind nivelurile ratei dobânzii Fed pentru următorii ani, precum și asupra declarațiilor lui Kevin Warsh. Tonul declarațiilor noului președinte al Fed a fost perceput ca fiind „hawkish”, sugerând noi majorări ale ratei dobânzii în acest context.

Atunci de ce indicii sunt în creștere?

Astăzi, randamentele acestor obligațiuni au început să scadă brusc, revenind la nivelurile de dinaintea deciziei (în jur de 4,95% pentru obligațiunile pe 10 ani). Principalul catalizator al acestei mișcări pare să fie o scădere bruscă a prețurilor petrolului brut. În jurul orei 15:00, țițeiul Brent se tranzacționa sub 102 dolari pe baril.

Figura 1: Randamentele obligațiunilor de stat americane pe 10 ani (06.2026 - 09.2026)

Sursă: XTB Research, 17.09.2026

În prezent, asistăm la o revenire către niveluri mai ridicate, în jurul valorii de 105 dolari. Corecția de pe piața obligațiunilor este vizibil mai slabă. Se pare că, la fel de importantă ca scăderea prețurilor materiilor prime energetice a fost și diminuarea îngrijorărilor pieței cu privire la pierderea independenței Fed, ceea ce ar fi dus la destabilizarea așteptărilor inflaționiste (și ar fi necesitat o înăsprire monetară agresivă în viitor). Din acest punct de vedere, majorarea ratei dobânzii poate fi percepută de investitori ca fiind „răul cel mai mic”.

Figura 2: Țițeiul Brent și WTI (2026)

Sursă: XTB Research, 17.09.2026

Merită menționat faptul că, în ciuda trecutului său de susținător al unei politici monetare restrictive (în perioada în care a făcut parte din FOMC, între 2006 și 2011, el a susținut creșterea ratelor dobânzilor chiar și în contextul Marii Crize Financiare), Warsh a sugerat de multe ori, înainte de a-și prelua funcția, că ar fi de acord cu reducerea ratelor dobânzilor. Cu puțin peste un an în urmă, el l-a susținut deschis pe președinte, declarând la FOX News că frustrarea lui Trump față de modul în care Powell gestiona politica monetară era pe deplin justificată. La acea vreme, el a criticat instituția pentru că reducea ratele prea lent și se baza excesiv pe date economice retrospective.

Creșterea de ieri a ratei dobânzii și retorica care a însoțit-o au redus rândurile scepticilor, oferindu-i lui Warsh un vot de încredere semnificativ. Acesta era ceva de care atât Fed, cât și piața aveau nevoie disperată.

Presiunea din partea lui Trump

Reacția lui Donald Trump la creșterea ratei dobânzii a fost surprinzător de „calmă”, dacă se poate numi „calmă” o postare plină de majuscule în care se cere ca ratele dobânzilor să fie reduse la 1% (sau mai puțin).

Sursă: Truth Social, 16.09.2026

Punerea sub semnul întrebării de către Donald Trump a independenței Rezervei Federale rămâne, din păcate, o problemă actuală. Piețele își amintesc bine presiunea cu care s-a confruntat, în ultimele luni ale mandatului său, fostul președinte al Fed, Jerome Powell, care, în viziunea lui Trump, a menținut ratele dobânzilor la un nivel insuficient de scăzut. Nici situația în care a fost implicată Lisa Cook nu poate fi trecută cu vederea, aceasta fiind „demisă” de președintele Trump. Ghilimelele sunt intenționate în acest caz: Curtea Supremă a anulat ulterior decizia, iar Cook rămâne membru al FOMC, urmând să participe la ședința de miercuri.

Perspectivele macroeconomice

Piețele anticipează în prezent un ciclu de majorare a ratelor relativ dinamic. Scenariul de bază prevede încă trei majorări înainte de sfârșitul primei jumătăți a anului viitor.

Figura 3: Traiectoria implicită a ratei dobânzii Fed (2026–2027

Sursă: XTB Research, 17.09.2026

*NOTĂ: Traiectoria actuală se referă la un nivel de referință mai ridicat (adică nivelul ratei de dobândă de după majorarea de ieri)*

FOMC se bucură de o marjă de manevră considerabilă, întrucât economia rămâne surprinzător de rezilientă, iar piața muncii se menține într-o stare caracterizată de „concedieri reduse și angajări reduse”. Prin urmare, pare probabil un scenariu de „aterizare lină”, în care o înăsprire monetară modestă temperează consumul în creștere și așteptările inflaționiste în creștere, fără a afecta în mod semnificativ dinamica creșterii economice.

Figura 4: Cererile inițiale de șomaj din SUA (2025 - 2027)

Sursă: XTB Research, 17.09.2026

Orientul Mijlociu rămâne în centrul atenției

O eventuală corecție a prețurilor materiilor prime energetice ar putea, desigur, să declanșeze o reevaluare bruscă (adică lichidarea pozițiilor speculative privind noi majorări ale ratei dobânzii), așa cum s-a observat la sfârșitul lunii mai și începutul lunii iunie. Atenția se concentrează nu numai asupra ofertei de țiței și GNL (unde situația din Strâmtoarea Hormuz și, din ce în ce mai mult, din Strâmtoarea Bab-el-Mandeb rămâne critică), ci și asupra capacității de rafinare.

Problema războiului din Iran va reveni în centrul atenției în următoarele săptămâni, având în vedere apropierea rapidă a alegerilor de la jumătatea mandatului din SUA. Din perspectivă politică, reducerea prețurilor la combustibil la pompă are o importanță capitală.