SUA, în anticamera incapacităţii de plată

Pentru prima dată în istorie, o posibilă intrare în incapacitate de plată (default) a SUA prinde contur, iar situaţia devine tot mai presantă. Janet Yellen, fosta şefă a Rezervei Federale, acum la conducerea Trezoreriei SUA, a catalogat ca fiind "destul de slabe" şansele ca plăţile să poată fi făcute până la jumătatea lunii iunie. Există chiar riscul ca acest lucru să se întâmple chiar mai devreme, începând cu 1 iunie, în funcţie de evoluţia greu de previzionat a încasărilor şi cheltuielilor.

Potrivit lui Claudiu Cazacu, consultant de strategie la XTB România, un alt semnal de alarmă ar fi avertismentul celor de la JPMorgan asupra riscului instalării panicii pe pieţele financiare, în cazul unui default. "Acest lucru ar afecta contractele, garanţiile, casele de compensare şi clienţii, potrivit declaraţiilor directorului general al instituţiei financiare. JPMorgan, cea mai mare bancă americană după active, a constituit un comitet care se întruneşte zilnic, începând din 21 mai, şi va trece la trei şedinţe pe zi în perioada următoare", precizează Claudiu Cazacu.

Republicanii şi democraţii trebuie să se pună de acord

Nu lipsa efectivă a banilor sau a capacităţii de a obţine resurse ar fi problema, ci utilizarea unui mecanism politic pentru a ridica limita totală a împrumuturilor permise. Mai exact, este nevoie de armonizarea propunerilor de buget ale celor două tabere politice, democraţi şi republicani, care îşi canalizează resursele pentru a obţine, sub constrângerea timpului limitat, avantaje pentru propriile seturi de măsuri fiscale, şi, implicit, pentru proprii alegători. Republicanii doresc reduceri ale cheltuielilor, pe care democraţii le consideră prea aspre pentru programele de educaţie şi sănătate. Pe de altă parte, propunerea democraţilor de creştere a taxelor pentru cei cu venituri ridicate întâlneşte opoziţia fermă a republicanilor.

În lipsa unui acord pentru ridicarea plafonului, SUA ar putea decide să oprească, în primă fază, plăţile publice în sectoare precum protecţia socială, sănătatea sau apărarea. Acest lucru nu ar constitui un default din perspectiva deţinătorilor de titluri de stat, însă ar crea premisele unei scăderi de rating, mai ales că în 2011 S&P a coborât cu o treaptă calificativul suveran al SUA în condiţii similare. Potrivit consultantului XTB România, chiar şi această etapă ar avea consecinţe economice importante, cu restrângeri de venituri, creşteri ale ratelor la credite şi, dacă situaţia se prelungeşte mai mult de câteva săptămâni, un risc major de recesiune.

Repercusiunile pentru sistemul financiar global

O neplată a obligaţiilor către creditori ar fi însă un eveniment de mare amplitudine, un tsunami pentru pieţele financiare. "Chiar dacă ar fi o situaţie temporară - e de presupus că cele două tabere ar ajunge rapid, ulterior, la un acord, pentru a limita daunele - efectele ar fi de mare amploare, şi nu doar pentru SUA, ci pentru sistemul financiar global. O explozie a costului datoriei ar bulversa pieţele creditului din aproape întreaga lume, ar declanşa plăţi pentru instrumente derivate care acoperă riscul de neplată şi pierderi în pieţe de trilioane de dolari de derivate, unde stabilitatea relativă a dobânzilor e esenţială. Totodată ar induce fluctuaţii violente pe bursele din SUA şi din întreaga lume", subliniază Claudiu Cazacu.

În 2011, între 22 iulie şi 8 august, în timpul blocajului referitor la plafonul de datorie de atunci, indicele bursier S&P500 a pierdut aproape 17%. Dacă o situaţie similară s-ar repeta, faţă de capitalizarea actuală, doar pentru S&P500 pierderile ar ajunge la 5,95 trilioane de dolari. E important de reţinut că, atunci, investitorii erau preocupaţi şi de criza datoriei suverane în Europa. De asemenea, în 2011 nu s-a ajuns efectiv la default, deci procentajul declinului nu este de neimaginat astăzi. Potrivit administraţiei de la Casa Albă, un default de scurtă durată ar duce la o pierdere de 0,6% din PIB şi la dispariţia a 0,5 milioane de locuri de muncă, în timp ce unul îndelungat ar însemna 8,3 milioane de locuri de muncă pierdute şi un declin de 6,1% din PIB, sau 1,61 trilioane de dolari.

Potrivit Moody's, chiar şi o formă scurtă de default ar creşte şomajul la 5%, de la 3,5% în prezent. Mecanismele de creditare către populaţie şi firme, unde titlurile de stat au rol esenţial, ar fi afectate.în scurt timp, acest lucru ar determina frânarea severă a activităţii economice, atât la nivel regional, cât şi în marile centre urbane.

În condiţiile unui default tehnic, în care pieţele păstrează încrederea că se va reveni rapid la o reluare a plăţilor, daunele ar fi totuşi considerabile, şi fiecare zi de prelungire a situaţiei ar creşte riscul unei recesiuni globale.

Creşterea costurilor de împrumut pentru SUA

CDS-urile (Credit Default Swap) pe 5 ani ale SUA, instrumente care arată cât de mare este riscul perceput de intrare în incapacitate de plată, au ajuns luni la 64,18 puncte de bază (pb), de la 16 pb acum un an. În prezent, sunt peste cele ale Germaniei, aflate la 12,66 puncte, ale Franţei, la 26,96 puncte sau Spaniei, la 53,45 pb. Grecia, care a avut nevoie de restructurări masive ale datoriei publice în ultimul deceniu, este la 92,63 puncte, iar Italia, cu o datorie publică de 144,4% din PIB, la 110,98 pB. "Vecinii" de zonă de risc ai SUA sunt ţări faţă de care se afla, în mod tradiţional, la mare distanţă în percepţia investitorilor.

O categorie de investitori ar beneficia masiv de pe urma ratării plăţilor de către SUA pentru cel puţin 3 zile, conform regulilor asociaţiei ISDA (International Swaps and Derivatives Association): cumpărătorii de "asigurare" sub forma CDS-urilor.

Rezerva Federală ar putea avea un plan de rezervă pentru a opri declanşarea efectului de domino, care ar cuprinde pieţele financiare şi apoi economia reală, şi nu numai în SUA. Instituţia ar putea scoate din circulaţie seriile de titluri de stat intrate în default, prin cumpărarea lor sau prin schimbul cu alte serii pe care le deţine deja. La finalul lunii mai ajung la maturitate titluri de stat de 90 de miliarde de dolari, iar în iunie, titluri de 138 miliarde de dolari, potrivit unor estimări.

Sentimentul la nivelul României este de incertitudine masivă

În România, percepţia investitorilor s-a modificat în ultimele luni, CDS-urile fiind în scădere, luni, la 63,44 puncte pe 1 an, de la 294,5 puncte în octombrie anul trecut. Totodată, CDS-urile pe 5 ani erau luni la 218,52 pb, de la vârful de 433,2 puncte în septembrie anul trecut.

Drumurile au fost diferite: dacă investitorii s-au relaxat în privinţa riscului de neplată a datoriei României, au devenit tot mai preocupaţi de SUA. Totuşi, recent, în România şi în regiune s-au observat presiuni de depreciere a cursului de schimb.

Un mediu de risc în creştere ar putea pune presiune suplimentară pe cursul valutar. În cazul unui default, fie şi de scurtă durată, mişcările pe pieţele de capital ar fi tumultuoase.

Ţările îndatorate ar resimţi o povară şi mai accentuată a creditului, şi chiar şi o mai mare dificultate în a-şi acoperi deficitele, iar anumite corecţii macro s-ar face brusc, nu treptat. Mediul economic ar primi o lovitură, transmisă peste Ocean şi în Europa, mărind provocările într-o perioadă de vulnerabilitate, cu deficite atât în plan bugetar, cât şi comercial.

Confruntaţi cu riscuri greu de calculat şi de mare amploare, investitorii au ales, pe bursele din SUA şi Europa, să se concentreze asupra scenariului de găsire a unei soluţii în ultimul moment, la fel ca în alte momente economice. Dacă, însă, se va dovedi că "de data aceasta este altfel", costurile pentru economie şi pieţe, în SUA, România şi în lume, ar fi de mari proporţii. În evaluarea noastră,ipoteza principală rămâne de acord în "ceasul al 12-lea". Chiar şi aşa, alternativa e prea aproape şi prea presantă pentru a fi liniştitoare.