Investiții pasive vs investiții active

Aspecte cheie

Investițiile pasive se concentrează pe creșterea randamentului pe termen lung prin imitarea indicilor de piață, având avantajul unor comisioane mai mici și al unei abordări care necesită o implicare minimă. Operațiunile de vânzare a unor titluri de valoare nu sunt caracteristice unui administrator pasiv de investiții, chiar dacă acesta investește în acțiuni de creștere. Investițiile active au ca obiectiv depășirea performanțelor pieței prin alegerea anumitor acțiuni, ca urmare a unor analize sistematice, și prin market timing (anticiparea minimelor și maximelor) pe piața futures. Traderii utilizează indicatori de analiză tehnică și urmăresc datele actuale, cum ar fi instabilitatea politică și contextul macroeconomic, pentru a identifica oportunități de câștig pe Wall Street.

Randamentul istoric arată că, pe termen lung, investițiile pasive au depășit adesea investițiile active, dar, pe termen scurt sau în anumite condiții de piață, investițiile active oferă posibilitatea obținerii unor randamente mai mari. Investițiile active sunt considerate a fi mai riscante decât cele pasive. Deși investițiile active pot atinge o performanță generală puternică, aceasta nu poate fi niciodată garantată și necesită muncă și cunoștințe.

Decizia de a alege între investițiile pasive și cele active ar trebui să se alinieze cu obiectivele investitorului, cu toleranța la risc a acestuia, cu situația sa financiară și cu orizontului de investiții. Exista și posibilitatea de a îmbina aceste strategii și abordări investiționale prin folosirea planuri de investiții și totodată a instrumentelor mai riscante de tip CFD, care sunt adresate traderilor activi.

Investitorii pasivi pot utiliza instrumente precum ETF-urile (și alte ETP-uri), obligațiunile și, eventual, acțiunile. Obiectivul strategiilor pasive este, de obicei, siguranța financiară, obținută prin gestionarea activelor. ETF-urile pot îmbunătăți planificarea financiară fără a fi necesară plata unor comisioane câtre consilieri financiari. Investitorii activi pot utiliza aceleași instrumente pe care le utilizează și investitori pasivi și pot urmări prețurile acțiunilor, dar pot lua în calcul și criptomonedele, mărfurile, perechile valutare și alte instrumente cu efect de levier. Piețele financiare oferă investitorilor, precum și managerilor de active o mulțime de oportunități.

Comparație între randamentele anuale și randamentele obligațiunilor de de stat americane

Performanțele anterioare nu garantează rezultatele viitoare. Sursa: XTB Research

Randamentul mediu anual al aurului fizic (linia verde), S&P 500 (linia galbenă), obligațiunile de stat americane pe 10 ani (linia roșie). De obicei, în timpul recesiunilor (culoarea gri), randamentele bursei și ale obligațiunilor de stat au fost sub presiune, iar performanța aurului a depășit-o pe cea a activelor mai riscante. Pe de altă parte, pe măsură ce în perioadele în care economia tindea să se normalizeze, atât acțiunile, cât și randamentele obligațiunilor au depășit performanțele anuale ale aurului. Reamintim că performanțele anterioare nu garantează rezultatele viitoare ale investițiilor. Sursă: XTB Research, Bloomberg Finance LP

Principii de bază ale strategiilor pasive și active

Sursă Foto: Adobe Stock Photos

Pentru a lua o decizie cu privire la strategiile de investiții, e nevoie să faci apel la gândirea critică: ar trebui să mă angajez în investiții active și să încerc să depășesc performanțele pieței sau să aleg investițiile pasive și urmăresc să egalez randamentele pieței? Investițiile active necesită o abordare tactică, cu implicare practică; în timp ce investițiile pasive favorizează o abordare de tipul „set it and forget it” (”decide-te în ce vrei să investești și apoi uită de investiția ta”). Înțelegerea recompenselor, riscurilor și costurilor asociate acestor strategii este esențială pentru alinierea cu obiectivele tale financiare. Care sunt cele mai importante aspecte, de care ar trebui să ții cont, în luarea unei astfel de decizii? Iată cele 5 aspecte fundamentale:

1. Situația financiară personală

• Investițiile active: Pot necesita un capital inițial mai mare din cauza comisioanelor de tranzacționare și din cauza costurilor de gestionare care sunt mai ridicate. Sunt potrivite pentru investitorii care își pot permite aceste costuri și care vizează câștiguri mai mari pe termen scurt.
• Investițiile pasive: Sunt mai accesibile, pentru investitori cu situații financiare variate, datorită costurilor mai mici. Sunt potrivite pentru construire treptată a averii cu o investiție inițială mai mică.

2. Toleranța la risc

• Investițiile active: Sunt potrivite pentru investitorii cu o toleranță mai mare la risc. Strategiile pentru investițiile active implică adesea investiții speculative și încercări de a se “sincroniza” cu piața, ceea ce poate duce la o volatilitate semnificativă.
• Investițiile pasive: Sunt ideale pentru investitorii cu o toleranță mai scăzută la risc. Strategiile pentru investițiile pasive implică de obicei investiții pe termen lung, în portofolii diversificate, care reflectă piața în ansamblu, ceea ce poate duce la o volatilitate mai scăzută.

3. Orizontul investițional

• Investițiile active: Adesea sunt axate pe câștiguri pe termen scurt și necesită o monitorizare activă a investițiilor și a condițiilor pieței, ceea ce le face să fie mai potrivite pentru investitorii care au un orizont de investiții mai scurt.
• Investițiile pasive: Fiind concepute pentru o abordare pe termen lung, acestea sunt mai potrivite pentru investitorii care au un orizont de investiții mai lung, oferind timp creșterii compuse a investițiilor pentru ca aceasta să se poată materializa.

4. Cunoașterea pieței și implicarea

• Investițiile active: Necesită un grad ridicat de cunoaștere a pieței și implicare continuă pentru a putea lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la momentul de cumpărare sau devânzare. Sunt potrivite pentru cei cărora le place să analizeze și să-și gestioneze investițiile în mod activ.
• Investițiile pasive: Necesită mai puțin timp și mai puține cunoștințe despre piață pentru a fi menținute, ceea ce le face să fie potrivite pentru investitorii care preferă o abordare de tipul „set it and forget it” („seteaz-o și uit-o”) sau care nu doresc să petreacă mult timp monitorizând fluctuațiile pieței.

5. Obiectivele financiare

• Investițiile active: Sunt potrivite pentru investitorii care au obiective financiare specifice, care vizează să depășească performanța pieței sau să obțină randamente mai mari într-un interval de timp mai scurt.
• Investițiile pasive: Sunt ideale pentru investitorii al căror obiectiv principal este să acumuleze avere în timp sau să economisească pentru obiective pe termen lung, cum ar fi pensionarea, fără a încerca să depășească mișcările pieței.

Atunci când alegi între investițiile active și cele pasive, este esențial să iei în considerare aceste elemente fundamentale în raport cu situația ta financiară, cu obiectivele și cu preferințele tale. Nu există un răspuns universal valabil, iar unii investitori ar putea chiar să descopere o strategie care îmbină ambele tipuri de investiții este cea mai potrivită pentru nevoile lor. Gestionarea activă a banilor poate fi simplă, dar nu este întotdeuna și ușoară. Piața financiară este un loc extrem de competitiv.

Randamentul investițiilor începând cu ianuarie 2008

Performanțele anterioare nu garantează rezultatele viitoare. Sursă: XTB Research. Sursă Foto: XTB.com

Randamentul investițiilor începând cu ianuarie 2016

Performanțele anterioare nu garantează rezultatele viitoare. Sursă: XTB Research. Sursă Foto: XTB.com

Randamentul investițiilor începând cu ianuarie 2020

Performanțele anterioare nu garantează rezultatele viitoare. Sursa: XTB XTB Research. Sursă Foto: XTB.com

Ultimii ani pe piața bursieră au fost foarte buni pentru cei care au investit în S&P 500, Microsoft, Apple, Mc Donald's și Disney din 2008 / 2016 / 2020 până la 25 octombrie 2023. Performanțele anterioare nu garantează rezultatele viitoare. Sursă: XTB Research.

Important: Strategiile de cumpărare și de vânzare pot funcționa în perioadele de expansiune economică, când valoarea activului crește, însă strategiile de urmărire a trendului pot aduce și riscuri semnificative. Evoluțiile piețelor sunt greu de anticipat și de gestionat. De-a lungul timpului, direcția trendurilor a fost unilaterală (făcând ca investițiile pasive să devină populare), dar aceasta pur și simplu nu poate fi garantată. Orice companie poate pierde cotă de piață în timpul unei piețe în scădere. Gestionarea riscurilor este în continuare esențială. Îți reamintim că performanțele anterioare nu garantează rezultate viitoare ale investițiilor.

Avantaje și dezavantaje

Sursă Foto: Adobe Stock Photos

Investițiile active se adresează investitorilor pasionați, care își fac propriile analize și dobândesc cunoștințe semnificative, documentându-se cu privire la investiții și la evaluări și care practică investițiile active riscându-și proprii bani. Acest tip de investiții necesită mult timp și nici mcăcar depunerea unui efortul uriaș nu poate garanta succesul financiar și câștigurile de capital.

Pe de altă parte, investițiile pe termen lung prin metode de investiții pasive nu necesită atât de mult timp. De obicei, aceste investiții sunt utilizate atât de speculatorii activi, cât și de investitorii pasivi. Cele mai populare clase de active pentru investitorii pe termen lung sunt, cu siguranță, ETF-urile (de exemplu, cele pe indicele S&P 500 din SUA) și obligațiunile. Unii investitori, care cred în potențialul de afaceri pe termen lung al unei anumite societăți listate pe bursă, pot alege și acțiunile. Să analizăm avantajele și dezavantajele fiecărui stil de investiții.

Investițiile pasive

Avantaje

1. Simplitatea: Sunt ușor de înțeles și de gestionat, fiind potrivite atât pentru profesioniști, cât și pentru începători.
2. Eficiența timpului: Deoarece strategiile de invesții pasive sunt simple (de exemplu, prin intermediul Planurilor de Investiții), acestea sunt și eficiente din punct de vedere al timpului; investițiile sunt percepute ca parte a vieții, nu ca un loc muncă cu normă întreagă.
3. Costuri mai mici: Comisioane sunt minime datorită tranzacționării mai puțin frecvente și datorită faptului că nu este nevoie de gestionare activă.
4. Eficiență fiscală: O activitate investițională cu mai puține tranzacții poate înseamna taxe mai mici pe câștigurile de capital.
5. Transparență: Investițiile pasive reflectă indicii cunoscuți, așadar știi ce deții.
6. Diversificare: O expunerea largă pe piață reduce riscul unei pierderi semnificative, cum se întâmplă în cazul unei singure investiții.
7. Disciplina: Strategia de investiții pasive evită sincronizarea cu piața, respectând un plan de investiții pe termen lung.
8. Succes istoric: Pe termen lung, tinde să depășească performanțele celor mai multe fonduri gestionate activ.

Dezavantaje

1. Doar rezultate medii: Nu pot depăși performanța pieței, urmăresc doar să egaleze performanța pieței și au doar rezultate medii (care pot fi mai mult decât satisfăcătoare).
2. Flexibilitatea limitată: Nu se pot adapta rapid la schimbările sau la oportunitățile pe termen scurt ale pieței.
3. Căderi ale pieței: Sunt complet expuse scăderilor pieței fără a avea măsuri active de atenuare a pierderilor.
4. Riscul de concentrare: Unele fonduri bazate pe indici pot pot avea o pondere mare pe anumite sectoare sau acțiuni.
5. Riscul de inflație: Fondurile pasive ar putea să nu reacționeze rapid la presiunile inflaționiste.
6. Dependența excesivă de capitalizarea de piață: Pot duce la o supraexpunere pe cele mai mari companii în funcție de capitalizarea de piață.
7. Volatilitatea: Investițiile pasive sunt de obicei mult mai puțin volatile, dar nu uita că piața bursieră este volatilă, chiar și Dow Jones a pierdut mai mult de 22% în timpul prăbușirii din 1987.
8. Erori de structură: Investițiile pasive îi pot facepe investitori să fie subiectivi cu privire la piețele financiare, conducând la o expunere prea mare în anumite sectoare ale pieței, cum ar fi sectorul tehnologic sau de energie.

Investițiile active

Avantaje

1. Potențial de a depăși performanțele pieței: Scopul este de a depăși performanța pieței prin selecție strategică, sincronizare cu piața și prin procesului decizional de calitate.
2. Flexibilitatea: Strategiile pot fi adaptate rapid în funcție de condițiile pieței.
3. Gestionarea riscurilor: Ofera posibilitatea de a evita recesiunile sau sectoarele volatile prin luarea deciziilor în mod activ.
4. Personalizarea: Investițiile active pot fi adaptate la convingerile personale, la valorile sau la obiectivele financiare specifice și la situația personală.
5. Posibilitatea de a profita de oportunități: Capacitatea de a valorifica ineficiențele pieței pe termen scurt, de exemplu acțiunile subevaluate.
6. Opțiunile de hedging: Se pot utiliza diverse tehnici de protejare împotriva pierderilor.
7. Specializarea: Concentrarea pe anumite sectoare sau tipuri de investiții pentru randamente potențial mai mari.

Dezavantaje

1. Costuri mai mari: Comisioanele de administrare și de tranzacționare pot eroda randamentele.
2. Performanță inconsecventă: Multe fonduri active nu depășesc în mod constant performanțele indicilor de referință.
3. Riscul de eroare umană: Se bazează pe abilitățile și pe deciziile proprii sau ale managerului, ceea ce poate conduce la greșeli. Nici măcar deciziile de calitate nu pot garanta un succes viitor din cauza naturii pieței și a caracterului său aleatoriu.
4. Ineficiența fiscală: Rulajul ridicat poate conduce la impozite mai mari pe câștigurile de capital.
5. Riscul suprarestimării/ încredere în sine exagerată: Investitorii trebuie să aibă încredere în propriile capacități, însă cultivarea acestei încrederi duce la un comportament excesiv de încrezător.
6. Tranzacționarea excesivă: Tranzacționarea excesivă poate duce la costuri mai mari și la randamente mai mici, precum și la stres psihologic.
7. Cronometrarea pieței (Market timing): Încercarea de a prezice mișcările pieței este provocatoare și nu are întotdeauna succes, , ducând la pierderi de capital.

Instrumente de investiții

Sursă Foto: Adobe Stock Photos

Așa cum un mecanic are nevoie de un set întreg de instrumente pentru a face o reparație, în același mod, un investitor trebuie să știe ce instrumente poate folosi pentru a-și atinge obiectivele. Instrumentele pe care le folosesc investitorii pe termen lung sunt adesea diferite de cele utilizate de investitorii activi, dar totul depinde de abordarea investițională. Cheia acestui subiect este, cu siguranță, abordarea și atitudinea față de tipurile de active alese. Până și ETF-urile pot fi utilizate ca instrumente pentru speculații pe termen scurt, dar să ne gândim ce rol pot juca activele, în funcție de mentalitatea investitorului. Le vom menționa mai jos:

• Fondurile tranzacționate la bursă (ETF-urile): ETF-urile, precum și sectorul mai larg al Exchange Traded Products (ETP-urilor) se adresează investitorilor pe termen lung. Datorită acestor instrumente, se pot face investiții care urmăresc indici americani cunoscuți pentru performanțele lor pe termen lung, cum ar fi S&P 500 sau Nasdaq 100. De asemenea aceste produse pot oferio expunere pe Bitcoin (prin ETN-uri) sau pe anumite ramuri industriale, cum ar fi tehnologia informației, producție, robotică, vehicule electrice, semiconductoare etc.
• Acțiuni: Investitorii pe termen lung se raportează la acțiunile deținuțe ca la o participație reală în respectiva afacere. Aceasta înseamnă că investitorii păstrează acele acțiuni în portofoliu pe termen lung, ignorând, de obicei, fluctuațiile prețurilor acțiunilor. Piața bursieră este condusă de licitații și nimeni nu te va forța să vinzi dacă nu accepți prețul actual sau nu dorești să vinzi. Această abordare imită filosofia de investiții a lui Warren Buffett. Dar implică și riscuri, deoarece companiile pot fi neperformante și ar putea chiar să piardă lupta împotriva competitorilor lor. Orice investitor poate face greșeli, de exemplu alegând companii de calitate scăzută sau supraevaluate.
• Obligațiuni: Investiția în obligațiuni este considerată a fi mai puțin riscantă. În acest caz, investitorul este un creditor, care dă bani cu împrumut până la o dată fixă(scadența obligațiunii), cu o rată fixă. Cel mai mare risc este ca un debitor să dea faliment și să nu ramburseze banii împrumutați. Investitorii în obligațiuni investesc atât în datorii private (de exemplu, obligațiuni cu randament ridicat), cât și în datorii publice (obligațiuni de stat).
• Futures: Uneori, investitorii pe termen lung utilizează piața futures, pentru a proteja expunerea, de exemplu, de riscul ratei de schimb.

Contracte pentru diferențe (CFD-uri)

• CFD-uri pe ETF-uri - Deși ETF-urile au fost create avându-i în vedere pe investitorii pe termen lung, traderii pe termen scurt pot utiliza CFD-urile pe ETF-uri, de exemplu, pentru a deschide poziții ce au expunere pe toate companiile dintr-un anumit sector. În acest fel, ei ar putea, de exemplu, să câștige de pe urma performanței slabe a sectorului automobilelor electrice, al tehnologiei informației sau de pe urma scăderii acțiunilor companiilor din sectorul petrolului și al gazelor.
• CFD-uri pe acțiuni - Speculatorii pe termen scurt pot utiliza CFD-urile pe acțiuni pentru a beneficia de vârfurile de volatilitate, cum ar fi cele determinate de: publicarea de rezultate trimestriale slabe sau foarte puternice, rapoarte ale investitorilor activiști, semnale de avertizare privind profitul companiilor, evaluări sau alte evenimente specifice care afectează prețul acțiunilor.
• Futures - Investitorii pe termen scurt, de obicei, folosesc și piețele de mărfuri, forex și de criptomonede pentru a obține randamente satisfăcătoare.

Rezumat

După o prezentare detaliată rezumăm cele mai importate aspecte ale stategiilor de investiții pasive și active De la abordarea ce presupune implicare practică a gestionării active la filosofia „set it and forget it” a strategiilor pasive, am parcurs posibilitățile de creștere a portofoliului, descoperind subtilitățile fiecărei abordări. Alegerea între investițiile pasive și investițiile active ar trebui să se alinieze cu obiectivele financiare ale investitorului, cu toleranța la risc și cu orizontul de investire. O abordare diversificată a investițiilor, eventual îmbinând ambele strategii, poate fi utilizată pentru a reduce riscurile, optimizând în același timp randamentele. Însă ambele strategii implică anumite riscuri și oportunități, care ar trebui să fie bine înțelese înainte de a lua dezicia.

• Investițiile pasive se concentrează pe creșterea pe termen lung prin imitarea indicilor de piață, oferind comisioane mai mici și o abordare de tip hands-off. Este considerată a fi mai simplă decât investiția activă. Investitorul pasiv trebuie să fie, de asemenea, conștient de natura volatilă a pieței și de riscuri.
• Investițiile active încearcă să depășească performanțele pieței prin sincronizare. Uneori, acestea necesită luarea unor decizii nepopulare, căutarea ineficiențaei pieței și subevaluări, dar necesită mai multă expertiză și implică costuri mai mari.
• Istoricul arată că, pe termen lung, investițiile pasive au fost adesea mai performante decât investițiile active, în special atunci când se iau în considerare randamentele nete după comisioane. Investițiile active pot oferi randamente mai mari pe termen scurt sau în anumite condiții de piață, dar, de obicei, au un risc mai mare și o volatilitate mai ridicată;
• Investițiile pasive sunt eficiente din punct de vedere al costurilor, au comisioane de administrare și costuri de tranzacționare mai mici, ceea ce sporește în timp potențialele randamente nete ale investițiilor. Investițiile active implică comisioane mai mari din cauza gestionării active, care pot eroda randamentele dacă nu sunt compensate de performanțe superioare.
• Strategiile pasive au, de obicei, un profil de risc mai scăzut și sunt mai eficiente din punct de vedere fiscal datorită numărului mai mic de tranzacții. Strategiile active, deși au potențial de a fi mai avantajoase, prezintă un risc mai ridicat și pot conduce la obligații fiscale mai mari din cauza tranzacțiilor frecvente.

Sursă Foto: Adobe Stock Photos