Băncile se tem de Trump📉Planificare centralizată în SUA?

Anunțul făcut de Donald Trump pe 9 ianuarie 2026 a declanșat o mare undă de anxietate pe Wall Street, chiar dacă părea că investitorii învățaseră deja să navigheze pe o piață zguduită de declarațiile Casei Albe.

De data aceasta, băncile și sectorul financiar sunt cele care se află în dificultate. Președintele a propus introducerea unui plafon pentru rata maximă a dobânzii la cardurile de credit de 10%, începând cu 20 ianuarie. Cu toate acestea, el nu a furnizat nici o cale legală, nici un mecanism de aplicare. Mulți analiști încearcă să nu ia în serios această propunere, dar a ignora determinarea lui Donald Trump ar putea fi o decizie nechibzuită.

Piețele, însă, nu au nevoie să aștepte detalii după astfel de declarații. În câteva zile de la anunț, sectorul financiar a pierdut zeci de miliarde de dolari din capitalizarea bursieră. Cele mai afectate au fost instituțiile care depind cel mai mult de cardurile de credit: Capital One a înregistrat o scădere a prețului acțiunilor de două cifre, în timp ce Citigroup și American Express au pierdut aproximativ 7%. Efectul s-a extins și la giganții din domeniul plăților, precum Visa și Mastercard, unde pierderile au ajuns la aproximativ 5%.

V.SUA (Interval D1)

Sursa: xStation 5

În prezent, ratele medii ale dobânzilor la cardurile de credit în SUA depășesc 20%, iar pentru clienții premium, cele mai mici rate se apropie de aproximativ 12%. Propunerea lui Trump ar însemna, așadar, o reducere administrativă a prețului creditului cu jumătate într-un segment care generează aproximativ 160 de miliarde de dolari în venituri anuale din dobânzi. Datoria totală a cardurilor de credit din SUA a depășit deja 1,2 trilioane de dolari, iar ponderea creditelor neperformante continuă să crească.

Este dificil să enumerăm toate problemele legate de această declarație. În primul rând, trebuie remarcat faptul că președintele nu are nicio cale legislativă pentru a lua o astfel de măsură în mod legal. O propunere atât de controversată nu va fi niciodată aprobată de Congres, iar un ordin executiv ar fi contestat aproape imediat și, în timp, cel mai probabil anulat. Donald Trump a arătat însă în mod clar că, chiar dacă o politică este imposibil de aplicat, ilegală sau dăunătoare pentru toate părțile implicate, acest lucru nu constituie un obstacol pentru actuala administrație.

Ce urmează?

Piața rămâne într-un impas. Nimeni nu poate prezice cât de sincere sunt intențiile administrației sau în ce format intenționează să impună o reducere a ratelor dobânzilor.

Directorul general al JPMorgan Chase indică esența problemei. El a avertizat că plafonarea prețurilor ar putea duce la reducerea disponibilității creditelor, în special pentru clienții cei mai săraci, și, pe termen lung, la creșterea costurilor de finanțare în întreaga economie. Ratele dobânzilor la credite nu sunt o cifră arbitrară, ci o funcție complexă și optimizată a profitului și riscului. Pentru a reduce ratele, trebuie să schimbați fundamentele pieței; o încercare de a stabili ratele de sus în jos ar putea duce la restricționarea accesului la capital sau chiar la o criză financiară.

Segmentul cel mai periclitat este cel al clienților cu istoric de credit slab. Estimările din industrie sugerează că zeci de milioane de americani ar putea pierde complet accesul la cardurile de credit sau ar putea vedea limitele acestora reduse drastic. Pentru bănci, acest lucru ar însemna închiderea portofoliilor cele mai riscante, deoarece la o rată a dobânzii de 10% nu pot compensa pierderile din obligațiile neplătite. În același timp, și acest lucru este important, o parte din ce în ce mai mare din cheltuielile consumatorilor este finanțată prin carduri de credit. Scăderea ratelor dobânzilor nu va îmbunătăți situația acestor persoane, ci le va priva de mijloacele de subzistență.

Din perspectiva instituțiilor financiare, impactul potențial asupra profitabilității este semnificativ. Analiștii estimează că plafonul ar putea reduce cu până la jumătate profiturile generate de cardurile de credit, iar pentru emitenții specializați ar putea însemna o subminare durabilă a modelului de afaceri.

O restricție drastică a accesului la acest instrument ar putea reduce creșterea economică cu până la câteva zecimi de punct procentual pe an, în special în perioada de încetinire economică. Există, de asemenea, riscul de a împinge debitorii către forme de finanțare mult mai scumpe și mai puțin reglementate, cum ar fi împrumuturile pe termen scurt sau împrumuturile garantate cu active. Într-un astfel de scenariu, consumatorii pe care plafonul ar fi trebuit să îi protejeze ar ajunge să utilizeze surse de îndatorare și mai costisitoare și mai riscante.

Dacă Trump decide să impună plafonul cu forța, prin presiuni politice sau prin încercarea de a ocoli Congresul, rezultatul va fi probabil ani de litigii și o înghețare suplimentară a deciziilor de investiții în sectorul financiar.

Pentru economie, acest lucru nu ar însemna atât un credit mai ieftin, cât un capital mai scump, o apetență mai redusă pentru risc, un consum mai slab și riscuri sistemice suplimentare.

Prin urmare, cea mai mare amenințare nu este cifra de 10% în sine, ci semnalul că regulile jocului pot fi schimbate peste noapte, iar acest lucru este ceea ce piețele financiare prețuiesc întotdeauna cel mai mult.