Conflictul cu Iranul se intensifică – Care sunt consecințele?

Pe măsură ce se apropie termenul limită stabilit de Donald Trump, schimburile de focuri în strâmtoare se intensifică din nou. Ambele părți par să dea semne că sunt pregătite în fața unor posibile atacuri americane asupra infrastructurii critice a Iranului. Dar ce se întâmplă dacă atacul anunțat de Trump are doar scopul de a distrage atenția Iranului de la adevăratul obiectiv?

Mulți participanți la piață au urmărit evacuarea îndrăzneață a pilotului avionului F-15 doborât. Fără a intra în detalii, cel mai important aspect în contextul conflictului este faptul că, în timpul evacuării celui de-al doilea pilot, forțele americane au reușit să construiască o pistă de aterizare improvizată pentru a stabili o bază temporară pentru unitățile de salvare. Un aerodrom și o bază în mijlocul Iranului, abandonate și distruse aproape la fel de repede cum au apărut. În același timp, forțele iraniene nu au reușit să provoace pierderi de personal în rândul părții americane. Ce ne spune acest lucru?

Înseamnă că Statele Unite nu au nevoie să întreprindă o invazie terestră pentru a distruge complet programul nuclear al Iranului.

SUA ar putea efectua un atac sincronizat asupra centralelor electrice, privând zeci de milioane de oameni de electricitate și apă. Acest lucru ar declanșa nu numai o catastrofă umanitară, ci și un colaps temporar, dacă nu chiar prelungit, al logisticii și comunicațiilor în toată țara. În același timp, SUA ar putea desfășura un contingent de forțe speciale la locul sau locurile de depozitare a materialelor fisionabile ale Iranului pentru a le neutraliza.

SUA ar putea încerca să extragă 400-500 de kilograme de uraniu puternic îmbogățit, în timp ce restul de 8-9 tone ar putea fi contaminate sau diluate în mod deliberat pentru a face utilizarea acestora mult mai dificilă.

O astfel de operațiune ar fi riscantă, mai ales în lumina doborârii recente a unui F-15. Totuși, merită reamintit faptul că coaliția SUA-Israel a efectuat deja aproximativ 13.000 de misiuni de luptă deasupra Iranului, ceea ce ar implica o rată de eficacitate a apărării aeriene iraniene de aproximativ 0,007%. Geografia, contrar aparențelor, nu joacă neapărat în favoarea Iranului nici în acest caz. O țară muntoasă este alcătuită din văi înguste, iar fiecare dintre ele poate servi, teoretic, ca punct fortificat. Cu toate acestea, forțele americane nu s-ar deplasa pe drumuri. Ele ar lovi din aer. Văile înguste și drumurile sinuoase și neglijate ale Iranului înseamnă că SUA ar putea folosi puterea aeriană pentru a cuceri o anumită zonă și apoi să o izoleze de întăriri. Această teorie este susținută de intensificarea atacurilor israeliene și americane asupra podurilor feroviare și rutiere din ultimele zile.

• Succesul unei astfel de operațiuni ar lăsa Iranul fără cărți de jucat în negocieri și cu o bombă cu ceas în mâini. Înainte de industrializare și electrificare, statul iranian era capabil să susțină între 8 și 12 milioane de oameni. Astăzi, populația depășește 90 de milioane. Aritmetica este aici nemiloasă. Dacă există un scenariu în care Iranul ar putea fi forțat să capituleze, acesta este cel mai probabil unul dintre ele.
• Eșecul, totuși, chiar dacă este mai puțin probabil, ar echivala cu una dintre cele mai mari înfrângeri de imagine pentru Statele Unite din ultimele decenii. Este dificil de prevăzut cum ar reacționa fiecare dintre părți, dar ne putem imagina o înțelegere nefavorabilă SUA cu rămășițele guvernului iranian, urmată de o normalizare treptată a relațiilor Iranului cu Asia și Europa.

Având în vedere durata conflictului, amploarea distrugerilor deja provocate ambelor părți și modul în care acesta s-ar putea încheia fără o concluzie definitivă, se desprinde o concluzie cheie. Niciunul dintre scenariile care se conturează în prezent nu are un caracter clar de dezescaladare, iar orice creștere suplimentară a prețurilor hidrocarburilor pare acum a fi o chestiune de cât de puternică și de persistentă va fi, mai degrabă decât dacă va persista sau nu.

Aceasta este o veste foarte pesimistă pentru economie și pentru piețe.

• Economia SUA transmite un număr tot mai mare de semnale de recesiune, în timp ce redresarea recentă a Europei începe să-și piardă avântul.
• Valul anterior de inflație din 2022 și 2023 s-a bazat pe rate ale dobânzii extrem de scăzute și pe economiile ridicate acumulate de gospodării în timpul pandemiei de COVID.
• astăzi, piețele și economiile nu mai beneficiază de aceste sprijinuri, iar economia globală s-ar putea să nu fie capabilă să reziste unei creșteri bruște a ratelor dobânzilor. Acest lucru ar putea forța guvernele să ia măsuri drastice menite să țină sub control inflația. 
• reacțiile pot include raționalizarea și controlul prețurilor, ambele fiind deja observate în mod efectiv astăzi în multe țări din Europa și Asia.

În același timp, este puțin probabil ca intervenția guvernamentală să susțină cererea la fel de mult ca în 2020 și 2022. În schimb, ar trebui să ne așteptăm la instrumente mult mai invazive și selective, care ar putea afecta marjele și profiturile companiilor, în special în rândul celor care mai au un drum lung de parcurs până la revenirea la tendința din perioada pre pandemică.

Kamil Szczepański

Analist junior pe piețele financiare