Intervenția SUA în Venezuela: interese energetice, piețe și reorganizarea puterii globale

Intervenția militară a SUA în Venezuela reprezintă mult mai mult decât o operațiune de securitate regională, marcând o accentuare a eforturilor Washingtonului de a-și reafirma dominația strategică în emisfera vestică, de a remodela fluxurile energetice globale și de a contracara influența economică și geopolitică în expansiune a Chinei. Deși piețele financiare au absorbit până acum șocul într-o manieră relativ calmă, implicațiile pe termen mediu și lung pentru piețele petroliere, economia Chinei și sentimentul global de risc sunt substanțiale.

Din perspectiva energiei și a investițiilor, Venezuela deține cele mai mari rezerve de petrol din lume. Astfel, faptul că SUA poate gestiona un volum atât de mare de materie primă reprezintă un atuu. Cu toate acestea, este puțin probabil ca o creștere semnificativă a producției venezuelene să aibă loc rapid. Ani de gestionare deficitară, subinvestiții cronice și naționalizarea operațiunilor petroliere în anii 2000 au dus la scăderea bruscă a producției și la retragerea companiilor străine. Chiar și în cadrul unei restructurări susținute de SUA, refacerea infrastructurii, atragerea de capital și reconstrucția capacității operaționale vor dura ani de zile.

Cum a perceput piața acțiunea în Venezuela?

Tensiunile de pe plan geopolitic nu au afectat atitudinea investitorilor. Piețele au fost închise în timpul operațiunii americane, prima zi de tranzacționare a anului a început cu Wall Street în creștere și dolarul american în apreciere față de un coș de valute importante. Această reacție este în concordanță cu un model familiar: piețele devin mai averse față de risc adesea înaintea unui conflict anticipat, dar apetitul pentru risc revine rapid. Dinamica a fost susținută de contextul mai larg: acțiunile americane și globale au încheiat anul 2025 aproape de maxime istorice, după un an volatil marcat de „războaie tarifare”, cicluri de relaxare a politicii monetare a băncilor centrale și tensiuni geopolitice persistente.

Cele mai rapide efecte economice se resimt în China. Rafinăriile chineze, efectiv izolate de țițeiul venezuelean, pe măsură ce SUA se poziționează pentru a controla accesul la aceste rezerve, caută acum surse alternative de aprovizionare, în special din Canada, la prețuri semnificativ mai mari.

China a fost cel mai mare cumpărător de petrol venezuelean în ultimii ani, beneficiind de transporturi cu reduceri semnificative. Aceste fluxuri au fost facilitate prin acorduri de tip „petrol contra împrumuturi”, participații în câmpuri petroliere, achiziții spot decontate în yuani și utilizarea așa-numitelor tancuri „dark fleet” pentru a evita restricțiile SUA.

Începând cu 2026, prețurile mai mari ale petrolului reprezintă un obstacol semnificativ pentru economia Chinei. Spre deosebire de SUA, unde cererea de petrol este dominată de utilizarea vehiculelor private, aproape jumătate din consumul de petrol al Chinei este industrial. Creșterea prețurilor petrolului brut crește direct costurile de producție în industria manufacturieră, chimică și a materialelor plastice, determinând în același timp creșterea cheltuielilor de transport și logistică într-o economie dependentă de exporturi.

Ce este „Doctrina Donroe”?

Din punct de vedere geopolitic, intervenția subliniază ceea ce administrația Trump a numit „Doctrina Donroe”, o renaștere modernă a Doctrinei Monroe din secolul al XIX-lea. Codificată în cea mai recentă Strategie de Securitate Națională a SUA, politica afirmă dreptul unilateral al Americii de a refuza puterilor rivale controlul asupra „activelor strategice vitale” din America și solicită în mod explicit eliminarea companiilor străine din infrastructura regională. Venezuela, singura țară din America Latină care are un „parteneriat strategic permanent” cu Beijingul, a fost o țintă simbolică.

Amprenta economică a Chinei în America Latină s-a extins dramatic în ultimele două decenii. Comerțul cu mărfuri a crescut de peste patruzeci de ori din 2000, ajungând la 518 miliarde de dolari în 2024. Proiectele de investiții directe au depășit 180 de miliarde de dolari până în al treilea trimestru al anului 2025, iar influența economică a Chinei o depășește acum pe cea a SUA în 14 din cele 33 de țări ale regiunii. Beijingul a folosit această influență și pe plan diplomatic, convingând mai multe guverne, printre care Honduras și Nicaragua, să recunoască China în locul Taiwanului.

Istoria recentă arată că China nu a ezitat să-și folosească propria influență strategică. Președintele Xi a folosit cu succes controlul asupra exporturilor de metale rare pentru a forța Washingtonul să renunțe la tarifele de peste 100% aplicate mărfurilor chinezești, culminând cu un armistițiu încheiat la sfârșitul lunii octombrie.

De asemenea, Beijingul a respins eforturile de a dilua controlul chinez asupra porturilor cheie din Canalul Panama. În acest context, intervenția SUA în Venezuela semnalează o etapă mai conflictuală în competiția dintre marile puteri. În mod remarcabil, o delegație chineză de rang înalt s-a întâlnit cu președintele Nicolas Maduro la Caracas cu doar câteva ore înainte de raidul SUA, scoțând în evidență simbolismul misiunii.

Piețele financiare au reacționat în mod selectiv. Acțiunile globale din domeniul apărării au înregistrat o creștere puternică, indicele Stoxx Europe Aerospace and Defense crescând cu 1,1% după ce președintele Trump a solicitat un buget de apărare de 1,5 trilioane de dolari pentru 2027, ducând avansul de la începutul anului la 12%. Acțiunile din domeniul apărării par să beneficieze de incertitudinea geopolitică susținută, chiar dacă apetitul general față de risc nu pare foarte afectat.

Unde merg banii obținuți din petrolul Venezuelei?

Mecanismele economice ale intervenției sunt fără precedent. Președintele Trump a declarat că între 30 și 50 de milioane de barili de petrol venezuelean sancționat vor fi transferați sub controlul SUA și vânduți la prețurile pieței, veniturile fiind supravegheate de administrație. Conform declarațiilor președintelui, veniturile vor fi utilizate în beneficiul atât al venezuelenilor, cât și al americanilor, fiind utilizate exclusiv pentru achiziționarea de produse agricole, medicamente, dispozitive medicale și echipamente din SUA.

Dincolo de Venezuela, acesta este doar un episod al unui început de an extrem de tensionat pe planul relațiilor internaționale. Japonia, care depinde în mare măsură de China pentru aprovizionarea cu metale rare se confruntă cu o vulnerabilitate acută în cazul întreruperii lanțurilor de aprovizionare.

Nomura estimează că un embargo de trei luni ar putea costa Japonia aproximativ 4,2 miliarde de dolari și ar afecta PIB-ul cu 0,11%. În mod separat, discuția Casei Albe privind achiziționarea Groenlandei, inclusiv referirile la potențiale opțiuni militare împotriva unui teritoriu afiliat NATO, adaugă un alt nivel de incertitudine strategică.

Deocamdată, piețele par dispuse să treacă cu vederea aceste riscuri. Evenimentele din Venezuela nu au afectat dinamica pozitivă care a dus acțiunile globale în 2026. Cu toate acestea, ele nu au fost nici ignorate. Investitorii iau din ce în ce mai mult în calcul o lume în care puterea militară este utilizată mai deschis pentru a asigura active strategice, în care cheltuielile pentru apărare continuă să crească și în care incertitudinea determină o cerere reînnoită pentru instrumente considerate „active de refugiu” tradiționale precum metalele prețioase.