Iran: Prezentare generală a situației și perspective

Situația actuală:

• Contextul situației, natura activelor implicate, răspunsul Iranului și o serie de evenimente atât înainte, cât și în timpul atacului asupra Iranului susțin teza că obiectivul principal al operațiunii SUA și Israelului este schimbarea regimului din Iran.
• Guvernul fundamentalist religios al Iranului nu va renunța niciodată la ambiția sa de a achiziționa arme nucleare, un obiectiv pe care l-a urmărit cu perseverență în ultimii ani, în ciuda atacurilor repetate asupra infrastructurii sale.
• În contextul agravării colapsului economic și financiar al Iranului, amplificat de un nou val de proteste, Statele Unite au întreprins o încercare de a elimina Republica Islamică Iran ca entitate statală.
• Pregătirile pentru campanie, inclusiv desfășurarea, printre altele, a grupurilor de atac ale portavioanelor și a sute de avioane de luptă (inclusiv platforme specializate), precum și volumul stocurilor de muniții transportate între decembrie și februarie, sugerează că durata prevăzută a operațiunii este de aproximativ 4-12 săptămâni.
• Stocurile de rachete balistice ale Iranului sunt limitate, ridicându-se la aproximativ câteva sute de unități. Regimul nu este în măsură să susțină amploarea actuală a atacurilor, dar poate să refacă încet și constant o parte din aceste capacități, chiar și după epuizarea stocurilor existente. Multe instalații care produc mijloace de atac aerian sunt subterane sau ascunse. În 2025, Rusia și China au livrat mii de tone de prefabricate chimice utilizate pentru producția de combustibil și explozivi și ar putea continua să o facă la scară limitată, inclusiv pe ruta Mării Caspice.
• Capacitatea Iranului de a efectua atacuri cu rachete balistice de represalii pare să se degradeze mai repede decât se presupunea chiar și în estimările optimiste ale SUA. Capacitatea Iranului de a efectua atacuri cu rachete balistice ar trebui să scadă aproape de zero în termen de 14 zile de la începerea operațiunii; cu toate acestea, având în vedere natura forțelor iraniene, este dificil să se elimine amenințarea cu certitudine deplină.

Sursa: ISW

• Modelul de selecție a țintelor de către forțele iraniene indică faptul că, în conformitate cu declarațiile SUA, o parte semnificativă a conducerii Republicii Islamice a fost eliminată sau izolată de structurile de comandă. Atacurile sunt efectuate într-o manieră nechibzuită și haotică; ele generează anxietate publică și perturbări logistice, dar impactul lor material și militar rămâne neglijabil.

Sursa: ISW

• Structura de comandă a Iranului a trecut într-un mod „autonom”, comandanții locali, lipsiți de o structură ierarhică, luând decizii cu privire la obiective și execuție. Acest lucru degradează și mai mult capacitatea Iranului de a acționa în mod eficient, crescând în același timp riscul unei escaladări neprevăzute dincolo de regiune.
• Iranul deține stocuri semnificative de drone de tip „Shahed”, care pot varia de la câteva sute la câteva mii de unități. Aceste stocuri permit lovituri împotriva țintelor mari, staționare/cu mișcare lentă și vulnerabile din Golful Persic timp de câteva luni, iar producția lor este cu mult mai ușoară decât cea a rachetelor balistice.
• În același timp, este de remarcat faptul că Statele Unite, Israelul și statele din Golful Persic își epuizează rapid stocurile de rachete antiaeriene/interceptoare. Dacă SUA nu își schimbă abordarea operațională sau achizițiile de echipamente de apărare aeriană, munițiile avansate de apărare aeriană ar putea ajunge la un nivel critic în regiune după aproximativ 20-30 de zile de luptă. Acest lucru ar duce probabil la o breșă în apărarea aeriană, care în prezent interceptează aproximativ 90% din rachetele și dronele lansate din Iran.
• Pe baza imaginilor satelitare și a materialelor publicate de Pentagon, toate indiciile arată că marina iraniană a încetat să existe. Iranul a pierdut, de asemenea, cea mai mare parte, dacă nu chiar întreaga sa forță aeriană.

Cursul presupus (ulterior) al operațiunii:

• Având în vedere intenția declarată și contextul și profilul operațional, scenariul de bază este probabil o încercare de schimbare a regimului în Iran, bazându-se în principal pe eforturile populației locale.
• Atacurile SUA și Israelului, dincolo de țintele militare și elementele programului nuclear, arată o concentrare asupra liderilor Republicii Islamice și asupra aparatului coercitiv al regimului. SUA pare să urmărească să priveze guvernul iranian de capacitatea de a-și proiecta forța pe propriul teritoriu și de a continua să reprime protestele. Toate informațiile disponibile indică faptul că SUA și Israelul limitează atacurile asupra țintelor civile și infrastructurii la minimul necesar din punct de vedere operațional, ceea ce sugerează că războiul este menit să fie relativ scurt și/sau să evite antagonizarea civililor.
• Având în vedere numărul mare de avioane de infiltrare stealth și numeroasele și grave acte de sabotaj din interiorul Iranului cu multe săptămâni înainte de invazie, acest lucru sugerează că SUA dispun în prezent de o rețea de operatori pe teren în Iran care pot, în mod coordonat, să intensifice și să sprijine protestele în momente și locuri cheie. Protestatarii, susținuți de personalul operațiunilor speciale, ar putea să preia controlul asupra instalațiilor critice și centrelor urbane, ducând la prăbușirea capacității statului iranian de a organiza o apărare și de a-și menține puterea.
• Iranienii sărbătoresc în mod tradițional Anul Nou pe 20 martie, sub numele de „Nowruz”. Din punct de vedere istoric, această dată a servit și ca pretext pentru adunări și escaladarea protestelor și demonstrațiilor. Aceasta cade la o zi după sfârșitul „Ramadanului”, perioada de post religios în rândul musulmanilor. După sfârșitul postului și sosirea Nowruzului, ar trebui să se aștepte o intensificare a protestelor, pe care guvernul iranian nu va putea în cele din urmă să le suprime, ceea ce va duce la răsturnarea Republicii Islamice. În faza finală a unui astfel de scenariu, este posibilă o invazie/ocupare terestră limitată, de exemplu în Khuzestan sau în jurul Bandar Abbas.
• Compoziția etnică a Iranului este, de asemenea, semnificativă și neomogenă. Vestul Iranului, unde s-au concentrat protestele din ultimii ani, este locuit, printre altele, de kurzi, lurzi și azeri. În nordul țării, există o mare concentrație de mazandaranieni și turkmeni. Partea de sud-est, lângă granița cu Pakistanul, este locuită de poporul baluch. Toate aceste grupuri au o istorie de revolte împotriva autorității Teheranului, iar SUA și-au exprimat, încă din primele etape ale operațiunii, disponibilitatea de a folosi aceste populații împotriva guvernului central al Iranului.

• Cea mai mare necunoscută rămâne cine ar înlocui ayatollahii. Opoziția iraniană este divizată, slab organizată și slabă din punct de vedere politic. Personalități externe precum Reza Pahlavi ar putea întâmpina provocări serioase în ceea ce privește mandatul lor de a guverna țara, lucru dificil de evaluat în prezent din cauza izolării extreme în care a intrat Iranul după începerea protestelor în decembrie 2025.

Sursa: ISW

Sursa: Bloomberg Finance L.P

• Există, de asemenea, un scenariu similar cu cel din Venezuela, a cărui probabilitate este în prezent semnificativă, deși mai mică decât cea a scenariului actual „de bază” al răsturnării regimului. După eliminarea actorilor militari și politici conservatori, ar putea deveni posibilă o formă de soluționare după modelul Venezuelei, în care regimul rămâne la putere, dar este forțat să facă concesii majore. În prezent, șansele sunt limitate: puterea a fost dispersată în mod real, Iranul este mult mai mare și relativ mai puternic, iar o mare parte dintre factorii de decizie din Iran rămân extrem de ostili față de Statele Unite. Un rol posibil ar putea fi jucat de personalități militare din afara IRGC sau de grupuri reunite în jurul președintelui sau parlamentului.

Intervenție externă:

• Este foarte probabil ca forțele franceze și britanice să se implice în operațiune. Ambele țări dispun de forțe expediționare capabile să-și proiecteze puterea în regiune. Statele europene au un interes vital în redeschiderea cât mai rapidă a Strâmtorii Hormuz.
• Dacă în vestul Iranului izbucnește o revoltă kurdă, este posibilă o implicare limitată a Turciei sau chiar a Siriei.
• Iranul rămâne izolat; sprijinul Rusiei și al Chinei rămâne în mare parte declarativ; iar reprezentanții iranieni din regiune au fost în mare parte neutralizați chiar înainte de escaladarea ostilităților. Amenințarea din partea houthiților din Yemen există în continuare, dar este în prezent marginală.

Perspectiva pieței:

• Golful Persic este extrem de important nu numai din cauza petrolului și a gazelor, ci și din cauza produselor rafinate din hidrocarburi și a aluminiului. În Strâmtoarea Hormuz, topitoriile și rafinăriile reprezintă aproximativ 6-8% din piața mondială a aluminiului, esențială pentru industria auto și aeronautică, în special în Europa.
• Un alt factor care afectează industria aeronautică este faptul că o parte semnificativă din combustibilul pentru avioane era produsă în zona Strâmtorii, iar în Europa și Asia au început să apară rapid penurii.
• Inflația ar putea afecta Europa și SUA printr-un canal „indirect”. Chiar dacă Europa va reuși să limiteze șocul aprovizionării cu energie, penuria din Asia va determina creșterea prețurilor materiilor prime și bunurilor industriale importate în Europa.
• Perturbările fluxului de petrol, gaze și aluminiu prin strâmtoare ar trebui să se atenueze total sau parțial în aproximativ 3-6 săptămâni.