Un nou front în războiul comercial: Groenlanda❄️Va crește în continuare prețul aurului❓

Tensiunile dintre SUA și Europa din cauza dorinței necompromițătoare de a achiziționa Groenlanda păreau recent doar o scânteie, dar astăzi sunt deja un incendiu. În acest weekend, Donald Trump a decis să treacă de la vorbe la fapte și a declanșat un alt război comercial și vamal.

La 1 februarie 2026, se vor impune tarife vamale de 10% asupra mărfurilor din Danemarca, Norvegia, Suedia, Franța, Germania, Marea Britanie, Țările de Jos și Finlanda. Tarifele se aplică numai țărilor care au decis să-și trimită trupele în Groenlanda după o serie de amenințări din ultimele săptămâni. Dacă nu se ajunge la un „acord”, așa cum Donald Trump numește transferul Groenlandei sub stăpânirea SUA într-un fel sau altul, tarifele vor fi majorate la 25%.

Reacția Europei la ultimele tentative de șantaj diferă semnificativ ca ton de negocierile comerciale din 2025. În loc de o politică de compromis, Europa a început prin a stabili limite de netrecut pentru expansiunea americană și a amenințat cu o serie de instrumente financiare și de reglementare a căror punere în aplicare va avea un impact devastator asupra ambelor părți. Printre acestea se numără și Instrumentul anti-coerciune (ACI). În prezent, este în discuție un pachet de restricții împotriva SUA în valoare de 93 de miliarde de euro.

Reacția este vizibilă și de cealaltă parte a Atlanticului. În mainstream-ul politicii americane, fisurile și îndoielile cu privire la politica lui Trump devin din ce în ce mai evidente, nu numai din partea opoziției, ci și din cadrul propriului său partid. Mulți republicani proeminenți afirmă clar că încercarea de a achiziționa Groenlanda va pune capăt președinției lui Trump. Congresul nu pierde timpul și ia în prezent o serie de măsuri pentru a preveni continuarea politicilor agresive.

EURUSD (interval zilnic)

Euro înregistrează câștiguri după escaladare

Sursa: xStation5

Atât asimetria dependenței, cât și timpul joacă împotriva SUA. Acesta este motivul agresivității fără precedent a administrației, care știe că nu își poate permite să deschidă un alt front în războiul economic și comercial pe care îl pierde în mod evident. Ce măsuri de presiune economică dețin țările europene individuale în confruntarea cu SUA?

Danemarca

Actualul proprietar al Groenlandei. Danemarca este o țară mică, dar are o pondere semnificativă pe piețele farmaceutice și de logistică maritimă. Novo Nordisk furnizează americanilor medicamente revoluționare împotriva obezității, iar Maersk controlează o parte semnificativă din piețele consolidate de asigurări și containere.

Norvegia

Norvegienii au, de asemenea, motive să fie supărați, deoarece insulele norvegiene Svalbard și Jan Mayen au apărut și ele pe „lista de dorințe” a SUA. Norvegia este o putere pe piața gazelor naturale și un furnizor important de petrol. Limitarea accesului SUA la zăcămintele din Norvegia va fi o lovitură pentru companiile americane de extracție. Europa poate reduce, de asemenea, dependența de SUA în segmentul GPL prin creșterea exploatării în Norvegia.

Germania

Republica Federală Germania a devenit sinonimă cu declinul industrial în ultimii ani. Cu toate acestea, Germania este în continuare a treia economie din lume, iar acest titlu nu este nemeritat. Mașini CNC, senzori, chimie industrială, sisteme de control, produse farmaceutice și lasere. Acestea sunt furnizate de companii precum BASF, Siemens și Infineon. Acestea sunt doar câteva dintre domeniile în care SUA depinde în mod critic de germani. Pe de altă parte, importurile Germaniei sunt în principal produse agricole și bunuri digitale, ceea ce nu reprezintă o dependență simetrică. În acest domeniu, SUA poate înlocui multe, dar nimeni nu poate înlocui Germania.

Franța

Francezii au preluat conducerea în apărarea intereselor europene în Groenlanda. Ei sunt extrem de bine pregătiți pentru acest lucru. Franța este lider în domeniul energiei nucleare atât în Europa, cât și la nivel mondial, o putere militară cu care chiar și SUA trebuie să se confrunte și un participant pe piață fără concurență în multe domenii. Dependențele aici sunt similare cu cele din cazul Germaniei. Franța exportă motoare cu reacție (Dassault, Airbus, ATR) și produse de lux (LVMH) către SUA și importă servicii IT (Oracle, Microsoft, Google) și produse agricole. Această dependență, deja redusă, este și o chestiune de timp. Cheia aici este acordul „Mercosur”, care va permite țărilor din America Latină să înlocuiască minerii și fermierii din așa-numitele „state roșii” ale SUA, iar alternative locale precum SAP sau Mistral vor înlocui în cele din urmă oligopolurile din Silicon Valley.

Olanda

Regatul Țărilor de Jos, în ciuda dimensiunilor sale reduse, este un boxer la supergrea în ringul luptei pentru independența față de SUA. Olanda controlează ASML, fără de care industria „tehnologică” din SUA ar regresa cu 20 de ani peste noapte, iar o mare parte din ea ar înceta să existe. O dependență similară, deși mai mică, există și în cazul produselor de la NXP. În același timp, așa cum unii uită, Țările de Jos, în ciuda faptului că sunt mai mici decât majoritatea statelor americane, sunt al doilea exportator de alimente din lume, SUA fiind primul. Înlocuirea produselor agricole din SUA cu cele din Țările de Jos pentru europeni este o chestiune de câteva semnături ale demnitarilor UE și ar însemna simultan un cataclism economic în multe state agricole din SUA.

Marea Britanie

Marea Britanie nu a avut rezultate economice bune în ultimii ani, dar dependența SUA de instituțiile și companiile din insule rămâne enormă. Printre altele, Rolls Royce este britanic - fără motoarele RR, industria americană de apărare este pierdută ca un copil în ceață. Producția și repararea aeronavelor se confruntă deja cu întârzieri constante, iar întreruperea aprovizionării cu motoare RR ar duce la prăbușirea lanțurilor de aprovizionare ale Pentagonului. În același timp, Regatul Unit este al doilea cel mai mare deținător de datorii americane.

Acesta este un moment potrivit pentru a trece la esența pieței. Americanii au o problemă uriașă cu datoriile, mult mai mare decât Europa. În același timp, dependența lor de creditorii străini este semnificativ mai mare.

Politica actuală a administrației prezidențiale are următoarele efecte:

1. Scade încrederea în SUA, în piața americană și în instituții.
2. Acest lucru face ca și datoria SUA să fie mai puțin credibilă.
3. Cererea pentru datoria SUA scade, dolarul se depreciază, iar randamentele cresc.
4. Acest lucru susține exporturile și economia pe termen scurt, așa cum se vede clar în datele din SUA.
5. Pe termen lung, însă, va face ca povara datoriei SUA să devină insuportabilă.

Ca urmare, SUA se confruntă cu alegerea între o politică monetară extrem de relaxată pentru a devaloriza datoria sau cel puțin pentru a menține randamentele la un nivel care să permită serviciul datoriei, sau va fi forțată să facă reduceri de cheltuieli fără precedent. În orice caz, rezultatul este o criză economică și fiscală, iar acesta este și motivul ostilității administrației față de Jerome Powell, care nu dorește să ia parte la aceste evenimente.

În cazul unei escaladări a confruntării, majoritatea claselor de active vor avea de pierdut, dar o potențială oază care va beneficia de alocarea unor sume uriașe de capital eliberate de pe piața de acțiuni și piața obligațiunilor vor fi metalele prețioase și, mai ales, aurul, așa cum s-a văzut deja în achizițiile băncilor centrale.