Marea Roșie, dar nu și indicii bursieri: Efectele blocadei de la Bab al-Mandab.

Una dintre principalele organizații care fac parte din așa-numita „axă a rezistenței” a Iranului împotriva Statelor Unite și a Israelului în Orientul Mijlociu a anunțat la începutul acestei săptămâni că reia blocada asupra Arabiei Saudite, pretins ca răspuns la intensificarea activității SUA în regiune după eșuarea armistițiului dintre Iran și Statele Unite.

Cu toate acestea, nici indicii bursieri, nici prețurile materiilor prime energetice nu par să acorde prea multă atenție acestui fapt. De ce?

Trebuie să ne punem două întrebări:

• Cât de importantă era, de fapt, transportul maritim prin zona Mării Roșii, în special pentru piața petrolului, mai ales în contextul conflictului cu Iranul?
• Abia după ce vom cunoaște răspunsul la această întrebare îl putem folosi ca punct de plecare pentru a înțelege dinamica actuală a prețurilor (în principal) la petrol.

Trebuie să începem prin a ne întoarce în anul 2023, când gruparea Houthi a reușit pentru prima dată să perturbe grav transportul maritim în Marea Roșie. Acțiunile statelor din Golf și ale coaliției conduse de Statele Unite le-au diminuat semnificativ capacitatea de a ataca infrastructura și navele din regiune. Având în vedere situația dificilă a Iranului, blocada strictă și embargoul impuse ambelor țări le limitează capacitatea de a-și reface stocurile de arme.

Cu toate acestea, marginalizarea grupării Houthi în sine reprezintă doar o piesă din puzzle. În ciuda pericolului redus, mulți armatori continuă să evite regiunea.

Tranzitul zilnic al navelor: Suez și Bab al-Mandab

Vârful traficului de marfă prin strâmtoare a fost atins în 2023. De atunci, acesta a înregistrat o scădere treptată, dar evidentă. În prezent, numărul navelor care traversează zilnic ambele puncte de strângere reprezintă puțin mai mult de jumătate din vârful înregistrat la sfârșitul anului 2023. Acest lucru înseamnă că amenințarea reprezentată de houthi a fost deja luată în calcul și este vizibilă pe hărțile de transport de marfă nu de ieri și nici de la începutul anului, ci de mai bine de doi ani.

Nu toate navele sunt la fel

Nu orice navă de marfă este o navă container. În prezent, piața urmărește cu îngrijorare prețurile petrolului, așa că analiștii și investitorii trebuie să se concentreze asupra superpetroliere. Aici situația este mai complexă.

Conform datelor furnizate, printre altele, de SCNT, Reuters și EIA, deși numărul navelor a scăzut la ambele ieșiri din bazinul Mării Roșii, volumul de petrol transportat în regiune a crescut semnificativ, în special în strâmtoarea Bab al-Mandab, unde creșterea este de aproximativ 40%. În lumina acestor date, o blocadă a strâmtorii ar trebui, în mod evident, să determine o creștere a prețurilor, nu-i așa?

Volumul de tranzit al petrolului: Bab al-Mandab

Elementul care lipsește din ecuația prețurilor este scara și contextul. O creștere de 40% în prezent înseamnă un nivel de 7,5 milioane de barili pe zi, ceea ce reprezintă puțin sub 7% din cererea globală zilnică. Dacă mâine Strâmtoarea Bab al-Mandab ar fi complet închisă, aceasta nu ar însemna o reducere cu 25%, 15% sau chiar 10% a volumului global de transport al petrolului. Ar fi vorba doar de aproximativ 7%.

O închidere completă este, de asemenea, puțin probabilă din cauza capacității tot mai reduse a houthiților de a desfășura atacuri în regiune. În plus, spre deosebire de Golful Persic, Marea Roșie are două ieșiri, nu una singură.

Situația se va înrăutăți înainte de a se îmbunătăți

Așadar, putem concluziona în acest context că „totul va fi bine”? Din păcate, nu. Într-un anumit sens, Strâmtoarea Bab al-Mandab este un „prototip” al statu-quo-ului pe care Statele Unite par să-l urmărească în Golful Persic, și anume utilizarea sancțiunilor și a loviturilor aeriene pentru a reduce capacitatea Iranului de a ataca într-o asemenea măsură încât tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz să devină un nivel de risc acceptabil pentru armatori. Poate funcționa acest lucru?

Analizând situația actuală din strâmtoare, putem aduna o serie de observații și trage concluzii din acestea:

• Statele Unite au extins în mod clar amploarea și natura atacurilor asupra Iranului. Nu se mai folosesc doar forțele aeriene și navale, ci, din ce în ce mai mult, și lansatoare terestre.
• Țintele includ acum nu doar instalațiile IRGC, ci și pe cele ale armatei regulate a Iranului.
• O atenție deosebită ar trebui acordată și atacurilor asupra podurilor, drumurilor și tunelurilor din sudul Iranului. Izolarea porturilor din Bandar-e Abbas de restul țării este ușoară pentru Statele Unite, dar aceasta implică faptul că SUA sunt pregătite să continue escaladarea treptată. Acest lucru poate fi chiar interpretat ca o pregătire pentru ocuparea insulelor din Golful Persic.
• Cel mai grav este că Iranul ar fi atacat instalațiile de desalinizare a apei din Kuweit. Aceste informații sugerează că Iranul simte o amenințare existențială și ar putea opta pentru cea mai radicală măsură: încercarea de a paraliza infrastructura de alimentare cu apă a altor state din Golful Persic.

Chiar și pe baza acestor informații fragmentare, se poate deduce că Statele Unite planifică probabil o escaladare semnificativă, care va avea implicații pe termen scurt și mediu asupra valorilor de piață, nu numai pentru petrol, ci, într-o măsură limitată, și pentru indicii bursieri.

OIL (interval zilnic)

Sursa: xStation5

Pe termen lung, însă, Iranul nu pare să aibă nicio șansă de a-și îndeplini pretențiile maximaliste, iar situația economică a țării se deteriorează de luni de zile, trecând de la „teribilă” la „catastrofală”. Piața este conștientă de acest lucru și, având în vedere toate măsurile de atenuare luate de participanții la piață, nu ar trebui să ne așteptăm la o depășire a maximelor anterioare sau la creșteri semnificative ale așteptărilor privind prețurile hidrocarburilor pe termen lung